Decizia CCR nr. 588/2025Punctul 16

16. Referitor la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 40 alin. (4) și (5) din Legea nr. 254/2013, Curtea reține că autorul nu formulează o veritabilă critică de neconstituționalitate, ci invocă aspecte privind interpretarea și aplicarea normelor legale, soluționarea acestora intrând în competența instanțelor judecătorești. În concret, autorul solicită instanței de contencios constituțional să stabilească caracterul, precum și modul în care Comisia pentru stabilirea, individualizarea și schimbarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate a interpretat și a aplicat dispozițiile supuse controlului de constituționalitate în prezenta cauză, atunci când a dispus menținerea regimului închis de executare a pedepsei în ceea ce îl privește pe autor. Curtea reține, însă, că o asemenea solicitare nu intră în competența de soluționare a Curții Constituționale, care, conform art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea interpreta și aplica legea în cauza dedusă soluționării instanței de judecată. În ceea ce privește conținutul și întinderea noțiunilor „interpretarea“, respectiv „aplicarea“ legii, Curtea Constituțională, în jurisprudența sa (Decizia nr. 838 din 27 mai 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 461 din 3 iulie 2009, Decizia nr. 145 din 19 martie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 956 din 24 septembrie 2024, paragraful 21), a reținut că acestea acoperă identificarea normei aplicabile, analiza conținutului său și o necesară adaptare a acesteia la faptele juridice pe care le-a stabilit, iar instanța de judecată este cea care poate dispune de instrumentele necesare pentru a decide cu privire la aceste aspecte. Tot în acest sens, Curtea Constituțională a statuat în jurisprudența sa (Decizia nr. 494 din 3 octombrie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1196 din 29 decembrie 2023, paragraful 22) că interpretarea normelor de lege este operațiunea de stabilire a conținutului și a sensului la care acestea se referă și este o etapă absolut necesară în vederea aplicării corecte a legii în situația de fapt concretă din cauză, instanța de judecată fiind ținută să aplice, în acest scop, metodele de interpretare a normelor juridice. A răspunde criticilor autorului excepției în această situație ar însemna o ingerință a Curții Constituționale în activitatea de judecată, ceea ce ar contraveni prevederilor art. 126 din Constituție, potrivit cărora justiția se realizează prin Înalta Curte de Casație și Justiție și prin celelalte instanțe judecătorești stabilite de lege. ...