Decizia CCR nr. 602/2025Punctul 15

15. Totodată, având în vedere dispozițiile art. 114 alin. (1) din Codul de procedură penală, potrivit cărora poate fi audiată în calitate de martor orice persoană care are cunoștință despre fapte sau împrejurări de fapt ce constituie probă în cauza penală, alin. (4) al aceluiași articol stabilind că pot fi audiate în calitate de martori și persoanele care au întocmit procese-verbale în temeiul art. 61 și 62 din Codul de procedură penală, Curtea reține că procesul-verbal reprezintă un înscris cu caracter oficial prin care se consemnează anumite fapte sau acte juridice. Organele prevăzute de art. 61 alin. (1) lit. a) -c) din Codul de procedură penală, întocmind procesul-verbal, consemnează în mod detaliat faptele, cu enumerarea elementelor pe care se întemeiază (constatări personale, declarații, documente etc.). Aplicând jurisprudența de principiu în materie a instanței de la Strasbourg, Curtea Constituțională a apreciat că procesul-verbal întocmit în condițiile prevăzute de art. 61 din Codul de procedură penală poate constitui „mărturie în acuzare“, organele enumerate în cuprinsul normei căpătând calitatea de „martori“ în sensul Convenției. Curtea Constituțională a constatat, astfel, că posibilitatea conferită de textul criticat, de a fi audiate în calitate de martori și persoanele care au întocmit procese-verbale în temeiul art. 61 din Codul de procedură penală, se constituie într-o garanție a respectării dreptului la un proces echitabil, iar nu într-o încălcare a acestuia (Decizia nr. 463 din 5 iulie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 930 din 5 noiembrie 2018, paragraful 17). Așa încât, Curtea reține că procesul-verbal întocmit potrivit art. 61 alin. (1) lit. a) -c) din Codul de procedură penală de către organul de constatare constituie un act de sesizare a organului de urmărire penală, având și natura juridică a unei „mărturii în acuzare“. ...