Decizia CCR nr. 578/2025Punctul 18

18. Cu privire la dispozițiile art. 83 alin. (1) lit. b) din Codul penal, în jurisprudența sa, Curtea a reținut că amânarea aplicării pedepsei este o instituție juridico-penală nouă, o modalitate de individualizare a pedepsei care nu se regăsea în vechea reglementare și care poate fi aplicată de instanța judecătorească dacă sunt întrunite condițiile legale, atunci când scopul pedepsei poate fi atins fără executarea acesteia, instanța stabilind un termen de supraveghere a conduitei condamnatului. Art. 83 din Codul penal stabilește condițiile pentru amânarea aplicării pedepsei, având în vedere gravitatea faptei, cuantumul pedepsei stabilite de instanță, conduita anterioară a infractorului și acordul acestuia de a presta muncă neremunerată în folosul comunității. Condițiile privitoare la persoana infractorului sunt destinate să contribuie la formarea aprecierii instanței că aplicarea imediată a unei pedepse nu este necesară, printre acestea fiind prevăzută, în art. 83 alin. (1) lit. b) din Codul penal, condiția ca infractorul să nu fi fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii, cu excepția cazurilor prevăzute în art. 42 lit. a) și b) sau pentru care a intervenit reabilitarea ori s-a împlinit termenul de reabilitare (a se vedea Decizia nr. 721 din 6 decembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 59 din 20 ianuarie 2017, paragraful 21). ...