Decizia ÎCCJ nr. 20/2020 (RIL)Punctul V

V. Jurisprudența Curții Constituționale 28. În urma verificărilor efectuate se constată că instanța de contencios constituțional s-a pronunțat, în repetate rânduri, asupra constituționalității dispozițiilor art. 1 alin. (2) din Legea nr. 165/2013. ... 29. Astfel, prin Decizia nr. 268 din 10 mai 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 544 din 20 iulie 2016, respingând excepția de neconstituționalitate ridicată, Curtea a observat că: 14. (…) soluția legislativă prevăzută inițial de către art. 1 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 - potrivit căreia în situația în care restituirea în natură a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist nu mai este posibilă, singura măsură reparatorie în echivalent care se acordă este compensarea prin puncte - a fost modificată prin dispozițiile Legii nr. 368/2013, dobândind un conținut normativ diferit, în sensul că măsurile reparatorii în echivalent care se pot acorda într-o asemenea situație sunt compensarea prin puncte și compensarea prin bunuri. Prin decizia menționată (paragraful 24), instanța de contencios constituțional a reținut că, prin Hotărârea-pilot din 12 octombrie 2010, pronunțată în Cauza Maria Atanasiu și alții împotriva României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a prevăzut obligația statului român de a implementa proceduri simplificate și eficiente, întemeiate pe măsuri legislative și pe o practică judiciară și administrativă coerentă, precum și de a adopta reguli de procedură clare și simplificate, care să acorde sistemului de despăgubiri o previzibilitate sporită. ... ... 30. Totodată, prin Decizia nr. 167 din 27 martie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 537 din 28 iunie 2018, Curtea Constituțională a reținut că: 16. În ceea ce privește excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 1 alin. (1) și (2) din Legea nr. 165/2013, Curtea reține că aceste prevederi legale nu contravin principiului constituțional al neretroactivității legii civile. Așa cum reiese din actul de sesizare al Curții Constituționale, dreptul la despăgubire al autorilor excepției de neconstituționalitate nu a fost valorificat până la intrarea în vigoare a Legii nr. 165/2013, în condițiile în care nu a fost aprobat dosarul de despăgubire de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, astfel încât, după intrarea în vigoare a Legii nr. 165/2013, modalitatea de despăgubire se circumscrie prevederilor acestui act normativ. Așadar, având în vedere acest din urmă aspect, Curtea reține că, recunoscând dreptul la despăgubire născut sub imperiul vechii legi, prevederea legală criticată nu poate avea caracter retroactiv. Mai mult, ipoteza avută în vedere de legiuitor este aceea a unei obligații neexecutate, deci a unei situații juridice în curs, față de care noua reglementare nu poate fi decât imediat aplicabilă. În jurisprudența sa, Curtea Constituțională a statuat în mod constant că o lege nu este retroactivă atunci când modifică pentru viitor o stare de drept născută anterior și nici atunci când suprimă producerea în viitor a efectelor unei situații juridice constituite sub imperiul legii vechi, pentru că, în aceste cazuri, legea nouă nu face altceva decât să refuze supraviețuirea legii vechi și să reglementeze modul de acțiune în timpul următor intrării ei în vigoare, adică în domeniul ei propriu de aplicare. În acest sens sunt, de exemplu, deciziile nr. 330 din 27 noiembrie 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 59 din 28 ianuarie 2002, nr. 458 din 2 decembrie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 24 din 13 ianuarie 2004, sau nr. 294 din 6 iulie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 887 din 29 septembrie 2004. ... ... 31. Instanța de contencios constituțional s-a pronunțat asupra constituționalității dispozițiilor art. 478 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă, prin Decizia nr. 45 din 31 ianuarie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 300 din 27 aprilie 2017, reținând că: 22. (...) acestea nu conțin soluții legislative noi față de vechea reglementare în materia dreptului procesual civil. Astfel, dispozițiile art. 478 alin. (2) din actualul Cod de procedură civilă corespund celor de la art. 292 alin. (1) din Codul de procedură civilă din 1865, asupra cărora Curtea Constituțională s-a pronunțat, prin prisma unor critici de neconstituționalitate asemănătoare celor formulate în prezenta cauză, prin Decizia nr. 169 din 11 mai 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 559 din 30 iulie 2002, Decizia nr. 436 din 7 aprilie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 544 din 1 august 2011, și Decizia nr. 270 din 22 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 344 din 21 mai 2012. Prin aceste decizii Curtea a arătat, în esență, că limitarea instituită de legiuitor cu privire la motivele, mijloacele de apărare și dovezile pe care părțile le pot utiliza înaintea instanței de apel, exclusiv la cele invocate la prima instanță sau arătate în motivarea apelului, nu contravine prevederilor art. 21 din Legea fundamentală, deoarece, ca orice alt drept, și accesul liber la justiție poate fi exercitat doar în anumite limite rezonabile, în așa fel încât prin valorificarea lui să nu se aducă atingere drepturilor altor titulari, în aceeași măsură ocrotite prin lege. În absența acestei limitări, s-ar oferi câmp liber arbitrarului și abuzului în exercitarea dreptului, dându-se posibilitatea reiterării, în scop exclusiv șicanatoriu, a unor cereri lipsite de relevanță pentru soluționarea cauzei, de natură să ducă la prelungirea nejustificată a duratei procesului. Că, într-adevăr, aceasta a fost finalitatea avută în vedere de legiuitor prin instituirea limitării menționate, rezultă și din faptul că același text dă posibilitatea instanței de apel să încuviințeze administrarea probelor a căror necesitate rezultă din dezbateri, prerogativă de natură a-i asigura deplinul control al derulării procesului și finalizării sale legale și temeinice, cu luarea în considerare și a imperativului celerității. ... 23. Totodată, dispozițiile art. 478 alin. (3) din Codul de procedură civilă au preluat aceeași soluție legislativă cuprinsă la art. 294 alin. (1) teza întâi din Codul de procedură civilă din 1865, text analizat de Curtea Constituțională, prin prisma unor critici de neconstituționalitate asemănătoare, prin Decizia nr. 424 din 25 mai 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 548 din 26 iunie 2006, și Decizia nr. 135 din 3 aprilie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 393 din 6 iunie 2003. (...) ... 24. Curtea constată că, prin prezenta excepție de neconstituționalitate, dispozițiile art. 478 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă sunt criticate pentru faptul că «nu permit modificarea și extinderea acțiunii judecătorești în apel, a obiectului ei și nici prezentarea de noi probe», astfel că cele anterior menționate în jurisprudența sa, mai sus indicată, își păstrează valabilitatea și în cauza de față. ... ... ...