Decizia ÎCCJ nr. 21/2020 (HP)Punctul VI

VI. Opinia specialiștilor consultați asupra chestiunii de drept ce formează obiectul sesizării În conformitate cu dispozițiile art. 476 alin. (10) din Codul de procedură penală raportat la art. 473 alin. (5) din Codul de procedură penală, a fost solicitată opinia scrisă a unor specialiști cu privire la chestiunea de drept ce formează obiectul sesizării. – Universitatea de Vest din Timișoara - Facultatea de Drept - Centrul de Cercetări în Științe Penale a opinat că, în raport cu criteriile de admisibilitate stabilite de art. 475 din Codul de procedură penală, se poate constata că toate cele trei condiții prevăzute de acest text de lege sunt îndeplinite, respectiv: sesizarea trebuie să fie solicitată într-o cauză aflată în curs de judecată în ultimă instanță (Curtea de Apel Iași - Secția penală și pentru cauze cu minori este învestită cu soluționarea cauzei în ultimă instanță - soluționarea unei contestații în procedura de cameră preliminară); existența unei chestiuni de drept controversate de care depinde soluționarea fondului cauzei, în raport cu practica judiciară neunitară în privința întinderii și efectelor competențelor lucrătorilor de poliție judiciară din cadrul Direcției Generale Anticorupție; fondul cauzei pendinte este influențat de nulitatea și/sau excluderea unor mijloace de probă; chestiunea de drept să nu fi făcut obiectul unei alte sesizări pentru pronunțarea unei hotărâri prealabile sau a unui recurs în interesul legii și nici să nu facă obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare. În opinia juridică transmisă, pe fondul sesizării, s-a considerat că lucrătorii poliției judiciare din cadrul Direcției Generale Anticorupție nu pot efectua, conform art. 324 alin. (3) din Codul de procedură penală, acte de cercetare penală prin delegare în alte cauze decât cele prevăzute în art. 1 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 120/2005. În argumentare s-a făcut trimitere la minuta întâlnirii procurorilor șefi de secție din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, al Direcției Naționale Anticorupție, al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism și al parchetelor de pe lângă curțile de apel (București, 9-10 martie 2020) sub patronajul Institutului Național al Magistraturii, care a conchis, cu majoritate, că interpretarea Deciziei nr. 674 din 17 noiembrie 2016 a Curții Constituționale este cea corectă. Astfel, în considerentele deciziei menționate, la paragraful 31 se statuează că Direcția Generală Anticorupție este o structură specializată în prevenirea și combaterea corupției în rândul personalului propriu al Ministerului Internelor și Reformei Administrative, având astfel competența de a desfășura acte de cercetare penală numai în ceea ce privește o anumită categorie de fapte, săvârșite exclusiv de persoane încadrate în cadrul aparatului acestui minister. Opinia exprimată de decanul Facultății de Drept din cadrul Universității de Vest din Timișoara a fost în sensul că textele legale în discuție, respectiv art. 324 alin. (3) din Codul de procedură penală și art. 1 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 120/2005, sunt complementare, în sensul că ele vizează aceeași ipoteză, astfel încât nu se impune a fi tratate diferit sau independent unul de celălalt. În esență, s-a arătat că procurorul este obligat să efectueze în integralitate urmărirea penală (ceea ce presupune atât cercetarea penală ce aparține de regulă poliției judiciare, cât și deciziile asupra urmăririi penale ce aparțin în mod tradițional unui magistrat). S-a opinat că, atunci când procurorul decide delegarea, în principiu, se poate orienta spre orice lucrător din cadrul poliției judiciare care îndeplinește condițiile de a fi organ de cercetare penală, așa cum prevăd dispozițiile art. 55 alin. (4) din Codul de procedură penală și ale Legii nr. 364/2004 privind organizarea și funcționarea poliției judiciare. Conform art. 10 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcția Națională Anticorupție, aprobată cu modificări prin Legea nr. 503/2002, cu modificările și completările ulterioare, în scopul efectuării cu celeritate și, în mod temeinic, a activităților de descoperire și de urmărire a infracțiunilor de corupție, în cadrul Direcției Naționale Anticorupție funcționează ofițeri de poliție. Ofițerii și agenții de poliție judiciară prevăzuți la art. 10 alin. (1) din același act normativ își desfășoară activitatea sub autoritatea exclusivă a procurorului-șef al Direcției Naționale Anticorupție și pot efectua numai acele acte de cercetare penală dispuse de procurorii acestei direcții și dețin o competență generală de cercetare, fiind limitată de dispozițiile procurorului. În consecință, s-a considerat că polițiștii judiciari din cadrul Direcției Naționale Anticorupție sunt polițiști cu competență de cercetare penală distinctă, precisă și limitată la infracțiunile comise de personalul Ministerului Afacerilor Interne. S-a opinat că existența unui act de delegare nu schimbă cu nimic regimul juridic al actelor întocmite de polițiștii judiciari din cadrul Direcției Generale Anticorupție, în condițiile în care delegarea este o condiție esențială pentru exercitarea competenței acestora, datorită specificului infracțiunilor de corupție, iar, pe de altă parte, limitarea competenței polițiștilor judiciari din cadrul Direcției Generale Anticorupție nu reprezintă o excepție, ci este expresia unei politici penale sectoriale dedicate investigării aprofundate anumitor categorii de infracțiuni. S-au enunțat prevederile art. 1 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 120/2005, care instituie o competență distinctă a polițiștilor judiciari din cadrul Direcției Generale Anticorupție pentru a efectua acte de cercetare penală cu privire la infracțiunile de corupție prevăzute de Legea nr. 78/2000 privind prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție comise de personalul Ministerului Administrației și Internelor. S-a opinat că această competență este una cu caracter personal, determinată de calitatea autorului faptei și a cărei nerespectare în faza de urmărire penală se sancționează cu nulitatea absolută, așa cum a decis Curtea Constituțională prin Decizia nr. 302 din 4 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 566 din 17 iulie 2017. ... – Facultatea de Drept din cadrul Universității Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca a opinat în sensul că lucrătorii poliției judiciare din cadrul Direcției Generale Anticorupție pot efectua, conform art. 324 alin. (3) din Codul de procedură penală, acte de cercetare penală prin delegare doar în cauzele penale care intră sub incidența art. 1 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 120/2005. În argumentare s-au invocat dispozițiile art. 1 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 120/2005, potrivit cărora: „Lucrătorii poliției judiciare din cadrul Direcției generale anticorupție au competența să efectueze, în condițiile prevăzute de lege, activități de prevenire și descoperire, precum și actele de cercetare penală dispuse de procurorul competent privind infracțiunile prevăzute de Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, cu modificările și completările ulterioare, săvârșite de personalul Ministerului Administrației și Internelor.“ Așadar, s-a considerat că această reglementare este neechivocă, în sensul că stabilește competența materială și personală exclusivă a organelor de cercetare penală din cadrul Direcției Generale Anticorupție doar în cazul infracțiunilor prevăzute de Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, cu modificările și completările ulterioare, săvârșite de personalul Ministerului Administrației și Internelor (în prezent, Ministerul Afacerilor Interne). Din această perspectivă, s-a precizat că organele de cercetare penală speciale din cadrul Direcției Generale Anticorupție nu pot efectua acte de urmărire penală cu privire la infracțiuni de corupție săvârșite de alte persoane decât personalul Ministerului Afacerilor Interne, în acord cu Decizia nr. 674 din 17 noiembrie 2016 a Curții Constituționale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 194 din 20 martie 2017, referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. I și II din Legea nr. 161/2005 privind stabilirea unor măsuri pentru prevenirea și combaterea corupției în cadrul Ministerului Afacerilor Interne. ... – Facultatea de Drept din cadrul Universității Lucian Blaga din Sibiu a opinat în sensul că lucrătorii poliției judiciare din cadrul Direcției Generale Anticorupție nu pot efectua, conform art. 324 alin. (3) din Codul de procedură penală, acte de cercetare penală prin delegare în alte cauze penale decât acelea prevăzute în art. 1 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 120/2005, dat fiind că aceasta este o structură specializată strict în prevenirea și combaterea corupției în rândul personalului Ministerului Afacerilor Interne. S-a menționat că dispozițiile art. 1 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 120/2005 limitează competența Direcției Generale Anticorupție atât în ceea ce privește actele de cercetare penală (indiferent dacă acestea sunt efectuate de lucrătorii Direcției Generale Anticorupție în calitate de organe de cercetare penală ori prin delegare dispusă de procurorul competent), cât și cu privire la obiectul acestor cauze, și anume doar acelea care se referă la infracțiunile prevăzute de Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție săvârșite de personalul Ministerului Administrației și Internelor. În același sens sunt și dispozițiile cuprinse în Decizia nr. 674 din 17 noiembrie 2016 a Curții Constituționale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 194 din 20 martie 2017, din care se desprinde următoarea concluzie: „Direcția generală anticorupție este o structură specializată în prevenirea și combaterea corupției în rândul personalului propriu al Ministerului Internelor și Reformei Administrative, având, astfel, competența de a desfășura acte de cercetare penală numai în ceea ce privește o anumită categorie de fapte, săvârșite exclusiv de persoane încadrate în cadrul aparatului acestui minister.“ Conform punctului de vedere transmis, extinderea competenței acestei structuri din cadrul Ministerului Administrației și Internelor la alte fapte ori la alte persoane decât acelea strict avute în vedere de dispozițiile legale invocate mai sus, indiferent de calitatea în care acționează lucrătorii Direcției Generale Anticorupție, reprezintă o încălcare a acestor dispoziții privitoare la competența organelor de cercetare penală, ceea ce ar putea atrage, în condițiile legii, nulitatea actelor de urmărire penală efectuate în asemenea condiții. ... – Facultatea de Drept - Universitatea din București - Departamentul de drept penal a opinat că ofițerii Direcției Generale Anticorupție nu pot efectua acte de cercetare penală prin delegare și în alte cauze decât cele prevăzute în art. 1 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 120/2005. Potrivit dispozițiilor art. 1 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 120/2005, care stabilesc că „lucrătorii poliției judiciare din cadrul Direcției generale anticorupție au competența să efectueze, în condițiile prevăzute de lege, activități de prevenire și descoperire, precum și actele de cercetare penală dispuse de procurorul competent privind infracțiunile prevăzute de Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, cu modificările și completările ulterioare, săvârșite de personalul Ministerului Administrației și Internelor“, este stabilită competența ofițerilor Direcției Generale Anticorupție. În opinia exprimată de specialistul de drept în materie penală se precizează că în cauzele penale privind infracțiunile de corupție prevăzute în Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție urmărirea penală se efectuează în mod obligatoriu de către procuror (art. 22 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție). Din punct de vedere funcțional, lucrătorii Direcției Generale Anticorupție au atribuții limitate și nu sunt competenți să efectueze urmărirea penală, să se manifeste autonom, ca veritabile organe de urmărire penală, ci doar delegat, pentru efectuarea actelor de cercetare penală dispuse de procurorul competent. Astfel, s-a exprimat opinia potrivit căreia această formă atipică de reglementare a competenței unor lucrători de poliție judiciară produce două consecințe imediate: (i) statutul hibrid al lucrătorilor poliției judiciare din cadrul Direcției Generale Anticorupție este incompatibil cu dispozițiile art. 57 alin. (1) din Codul de procedură penală care reglementează competența materială generală a organelor de cercetare penală ale poliției judiciare. Opțiunea asumată a legiuitorului a fost de a nu recunoaște acestor lucrători de poliție judiciară vocația generală pe care o are orice organ de cercetare penală al poliției judiciare de a efectua acte de urmărire în toate cauzele care nu intră în competența obligatorie a procurorului sau a organelor de cercetare penală speciale; ... (ii) în absența ordonanței de delegare emise de procurorul competent, atribuțiile funcționale ale lucrătorilor Direcției Generale Anticorupție nu se pot manifesta în concret. Practic, delegarea nu este doar instrumentul care le transferă competența, ci chiar premisa legitimării lor ... În consecință, s-a opinat în sensul că singura ipoteză în care lucrătorii Direcției Generale Anticorupție se pot exprima ca subiecți procesuali oficiali este cea în care realizează atribuția judiciară încredințată prin art. 1 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 120/2005, evident, în contextul restrictiv și condiționat prevăzut de lege. Astfel, în raport cu dispozițiile art. 1 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 120/2005, competența lucrătorilor Direcției Generale Anticorupție este specializată: a) după materie, în sensul că atribuțiile lor judiciare nu se pot realiza decât în cauze având ca obiect infracțiunile de corupție prevăzute de Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție; ... b) după calitatea persoanei, în sensul că nu pot efectua acte de cercetare penală decât în cauzele în care infracțiunile de corupție au fost săvârșite de personalul Ministerului Administrației și Internelor. ... În concluzie, competența ofițerilor Direcției Generale Anticorupție este o competență specială caracterizată prin exclusivitate ca urmare a triplei specializări realizate prin dispozițiile art. 1 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 120/2005. Din punct de vedere funcțional (rationae oficii), lucrătorii de poliție judiciară din această structură specializată nu pot efectua acte de urmărire penală, ci doar acte de cercetare ca urmare a delegării dispuse de procuror. După materie (rationae materiae), aceste acte de cercetare nu pot fi efectuate decât în cauzele referitoare la infracțiuni de corupție prevăzute de Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, în timp ce după calitatea persoanei (rationae personae), competența ofițerilor Direcției Generale Anticorupție privește exclusiv infracțiunile de corupție săvârșite de personalul Ministerului Administrației și Internelor. Astfel, s-a exprimat opinia potrivit căreia abilitarea de a efectua acte de cercetare penală și în alte cauze decât cele privitoare la personalul Ministerului Administrației și Internelor, întrucât implică o extindere a competenței specializate, nu poate fi atribuită pe cale judiciară, ci doar pe cale legală, așa cum s-a încercat prin modificarea art. 1 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 120/2005, ca urmare a adoptării Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 59/2013 privind stabilirea unor măsuri pentru eficientizarea activităților de prevenire și combatere a corupției, respinsă prin Legea nr. 324/2013, fiind de necontestat opțiunea legiuitorului de a menține forma limitată de competență a lucrătorilor poliției judiciare din cadrul Direcției Generale Anticorupție. ... ...