Decizia CCR nr. 535/2025Punctul 6

6. Prevederile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 19/2000 determină formarea unui ansamblu de drepturi, din care componenta cea mai importantă este aceea a drepturilor procedurale. Printre titularii acestor drepturi nu se regăsesc tocmai salariații, adică exact acea categorie de subiecți pe care legiuitorul trebuia s-o vizeze spre protecție și reparație ca urmare a condițiilor în care aceștia și-au desfășurat munca. Prevederea transformă Guvernul într-un arbitru direct interesat în formarea raporturilor procesuale provenite din contestarea criteriilor și metodologiilor anterior menționate. Un astfel de arbitru nu este unul obiectiv, deoarece creează premisele de excludere a subiecților direct interesați în protecția drepturilor proprii - salariații. Într-adevăr, statul, Guvernul, angajatorii au obligația să vegheze asupra și să repare încălcarea sau reducerea drepturilor salariaților produse de condițiile de muncă, dar aceasta nu înseamnă că aceiași actori se pot erija în singurii subiecți care pot avea acces la o instanță pentru protecția drepturilor salariaților. Același raționament trebuie aplicat și în raport cu organizațiile sindicale sau reprezentanții salariaților, întrucât nu aceștia sunt ultimele persoane care sunt îndreptățite să intervină în instanță pentru protecția și remedierea drepturilor salariaților. Ultimele persoane și cele mai îndreptățite în obținerea pe cale judecătorească a drepturilor sunt tocmai titularii lor finali - salariații. ...