Decizia ÎCCJ nr. 14/2020 (RIL)Punctul V

V. Jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție 23. În cadrul mecanismelor de unificare a practicii judiciare, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a pronunțat Decizia nr. 42 din 14 octombrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 43 din 22 ianuarie 2020, prin care a respins, ca inadmisibilă, sesizarea formulată de Curtea de Apel Galați - Secția a II-a civilă, în Dosarul nr. 16.854/196/2013, în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile cu privire la următoarea chestiune de drept: „Dispozițiile art. 491 alin. (1) și art. 472 alin. (1) din Codul de procedură civilă pot fi interpretate în sensul că obiectul recursului incident poate privi o parte din hotărârea instanței de apel care nu a fost atacată cu recurs principal?“. În paragraful 60 din această decizie s-a reținut că: Hotărârile judecătorești identificate în cuprinsul cap. VII „Jurisprudența instanțelor naționale în materie“ din prezenta decizie relevă existența unei practici judiciare consistente, dar neunitare, inclusiv la nivelul instanței supreme, ceea ce demonstrează faptul că problema de drept a cărei interpretare se solicită și-a pierdut caracterul de noutate, iar scopul preîntâmpinării practicii neunitare nu mai poate fi atins, ceea ce pune în discuție și eficacitatea utilizării procedurii prevăzute de art. 519 din Codul de procedură civilă - mecanismul la care s-ar fi putut apela, în această situație, fiind recursul în interesul legii. ... 24. La nivelul secțiilor Înaltei Curți de Casație și Justiție au fost pronunțate hotărâri judecătorești în sensul ambelor opinii. ... 25. În sensul primei opinii, au fost identificate decizii pronunțate de Secția I civilă, Secția a II-a civilă și Secția de contencios administrativ și fiscal ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin care s-a considerat că obiectul recursului incident nu este limitat la partea din hotărâre ce formează obiectul recursului principal, relevante în acest sens fiind: – Decizia nr. 1.860 din 11 octombrie 2016, pronunțată de Secția I civilă; ... – Decizia nr. 1.400 din 20 aprilie 2018, pronunțată de Secția I civilă; ... – Decizia nr. 4.187 din 4 decembrie 2018, pronunțată de Secția I civilă; ... – Decizia nr. 957 din 20 martie 2018, pronunțată de Secția a II-a civilă; ... – Decizia nr. 1.157 din 29 mai 2019, pronunțată de Secția a II-a civilă; ... – Decizia nr. 2.749 din 21 octombrie 2016, pronunțată de Secția de contencios administrativ și fiscal; ... – Decizia nr. 479 din 14 februarie 2017, pronunțată de Secția de contencios administrativ și fiscal; ... – Decizia nr. 3.750 din 3 iulie 2019, pronunțată de Secția de contencios administrativ și fiscal. ... ... 26. În același sens au fost identificate decizii ale Completului de 5 judecători, în materie civilă, al Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin care au fost soluționate pe fond recursurile incidente: Decizia nr. 98 din 27 martie 2017, Decizia nr. 311 din 4 decembrie 2017 și Decizia nr. 312 din 4 decembrie 2017. ... 27. În sensul celei de-a doua opinii, au fost identificate decizii pronunțate de Secția I civilă și Secția de contencios administrativ și fiscal ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin care s-a reținut caracterul accesoriu al recursului incident în raport cu recursul principal, relevante în acest sens fiind: – Decizia nr. 1.399 din 20 aprilie 2018, pronunțată de Secția I civilă; ... – Decizia nr. 1.013 din 31 martie 2016, pronunțată de Secția de contencios administrativ și fiscal. ... ... ...