Decizia CCR nr. 506/2025Punctul 15

15. Printr-o jurisprudență constantă, Curtea Constituțională s-a pronunțat cu privire la competența exclusivă a instanțelor judecătorești de a soluționa probleme care țin de interpretarea și/sau aplicarea legii. Curtea s-a pronunțat în sensul că, în conformitate cu prevederile art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, aceasta asigură controlul de constituționalitate a legilor, a ordonanțelor Guvernului, a tratatelor internaționale și a regulamentelor Parlamentului, prin raportare la dispozițiile și principiile Constituției. În cadrul atribuțiilor prevăzute de art. 146 lit. d) din Constituție, îi revine Curții atribuția controlului de constituționalitate a posteriori, cu privire la legi/ordonanțe sau dispoziții din legi/ordonanțe aflate în vigoare, care se realizează pe calea soluționării excepției de neconstituționalitate, urmare cererii formulate de către părțile unei cauze aflate pe rolul instanțelor judecătorești sau de arbitraj, în fața instanței, ori direct, de către Avocatul Poporului. Așadar, nu intră sub incidența controlului de constituționalitate exercitat de Curte aplicarea și interpretarea legii, acestea fiind de resortul exclusiv al instanței de judecată care judecă fondul cauzei, precum și, eventual, al instanțelor de control judiciar, astfel cum rezultă din prevederile coroborate ale art. 126 alin. (1) și (3) din Constituție (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 504 din 7 octombrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 941 din 22 decembrie 2014, paragraful 14, Decizia nr. 27 din 16 februarie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 512 din 12 iunie 2023, paragraful 23). ...