Decizia CCR nr. 504/2025Punctul 16

16. Față de aspectele mai sus relevate, Curtea constată că autorul excepției este, în realitate, nemulțumit de soluția dată de instanța judecătorească în aplicarea art. 151 alin. (4) din Codul de procedură civilă și proiectează propria sa culpă procesuală într-un pretins viciu de neconstituționalitate al acestui text. În acest context, Curtea nu poate atribui relevanță constituțională criticilor formulate de autorul excepției în argumentarea acesteia, aspectele invocate reprezentând, în realitate, chestiuni de interpretare și aplicare a legii de către instanțele judecătorești și neintrând în competența de soluționare a Curții Constituționale, care, potrivit art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, asigură controlul de constituționalitate a legilor, a ordonanțelor Guvernului, a tratatelor internaționale și a regulamentelor Parlamentului, prin raportare la dispozițiile și principiile Constituției. Prin urmare, nu intră sub incidența controlului de constituționalitate exercitat de Curte aplicarea și interpretarea legii, acestea reprezentând, conform prevederilor art. 126 alin. (1) și (3) din Constituție, atributul exclusiv al instanței de judecată. ...