Decizia ÎCCJ nr. 38/2020 (HP)Punctul V

V. Punctul de vedere al părților 23. Recurenții-pârâți A, B și C, plecând de la prevederile art. 49 alin. (3) , art. 52 alin. (2) , art. 111 și art. 145 alin. (4) din Codul muncii, precum și art. 86 alin. (3) , art. 94 alin. (1) lit. c) și m) , art. 95 alin. (1) lit. c) , art. 96 alin. (4) și art. 111 din Legea nr. 188/1999, au apreciat oportună sesizarea instanței supreme, aceasta urmând să stabilească dacă prin sintagma „și celelalte drepturi“ se poate înțelege și „vechimea în muncă“, „vechimea în specialitate“, „vechimea în funcția publică“, precum și „concediu de odihnă“, drepturi solicitate de reclamant prin cererea sa de chemare în judecată, în opinia acestora aceste drepturi nefiind incluse în sintagma menționată. ... 24. Astfel, prevederile art. 52 alin. (2) din Codul muncii sunt de strictă interpretare, fiind aplicabile doar în situațiile de suspendare a contractului de muncă din inițiativa angajatorului, prevăzute la alin. (1) lit. a) și b) ale aceluiași articol, pe când cauza pendinte privește suspendarea de drept a raportului de serviciu potrivit art. 94 alin. (1) lit. m) din Legea nr. 188/1999, dispoziții legale ce pot fi raportate doar la situațiile de suspendare de drept a contractului de muncă, prevăzute de art. 50 din Codul muncii. ... 25. Situațiile în care se acordă despăgubirile prevăzute de art. 52 alin. (2) din Codul muncii sunt, potrivit aceluiași alineat, cazurile de suspendare din inițiativa angajatorului prevăzute la alin. (1) lit. a) , precum și cel prevăzut la alin. (1) lit. b) , reclamantul neaflându-se în niciuna dintre aceste două situații. ... 26. Drepturile cuvenite salariatului care își reia activitatea anterioară suspendării contractului din inițiativa angajatorului sunt de natură bănească, constând într-o „despăgubire egală cu salariul și celelalte drepturi de care a fost lipsit“. ... 27. Sintagma „celelalte drepturi“ nu se poate referi decât la alte drepturi de natură salarială ce pot fi cuantificate în bani (precum eventuale sporuri, prime, alte indemnizații etc.), astfel încât să poată avea natura juridică a unei despăgubiri. ... 28. Singura excepție reglementată de lege când perioada suspendării raporturilor de serviciu constituie vechime în muncă este dată de dispozițiile art. 94 alin. (1) lit. c) și art. 95 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 188/1999 și trebuie să fie reglementată expres, fiind de strictă interpretare. ... 29. Vechimea în specialitatea studiilor necesare exercitării funcției publice este definită de prevederile art. 3 lit. l) din Hotărârea Guvernului nr. 611/2008 pentru aprobarea normelor privind organizarea și dezvoltarea carierei funcționarilor publici, cu modificările și completările ulterioare, denumită, în continuare, Hotărârea Guvernului nr. 611/2008, și reprezintă experiența dobândită în temeiul unui contract individual de muncă, a unui raport de serviciu sau ca profesie liberală, demonstrată cu documente corespunzătoare de către persoana care a desfășurat o activitate într-o funcție de specialitate corespunzătoare profesiei sau specializării sale, prin raportare la domeniul general de absolvire a studiilor potrivit nivelurilor de organizare a învățământului în România. ... 30. Perioadele de timp cât salariatul nu prestează muncă reprezintă timpul de odihnă, precum în cazul concediului de odihnă anual reglementat în Codul muncii la titlul III intitulat „Timpul de muncă și timpul de odihnă“, capitolul III „Concediile“, secțiunea 1. ... 31. De la această regulă, legiuitorul a reglementat ca excepție, potrivit art. 145 alin. (4) din Codul muncii, cazurile în care la stabilirea duratei concediului de odihnă anual se consideră perioade de activitate prestată, ca un beneficiu al legii, excepție ce este de strictă interpretare, interpretarea regulilor aplicabile timpului de muncă și ale timpului de odihnă neputând fi extinsă la alte cazuri, astfel cum în mod greșit instanța de fond a apreciat. ... 32. Atât timp cât în perioada cât a fost cercetat penal, reclamantul a avut raporturile de muncă suspendate, nu a prestat muncă la instituția recurentă pârâtă, aflându-se deci în timpul de odihnă, acesta nu mai poate beneficia de dreptul la efectuarea concediului de odihnă aferent respectivei perioade. În caz contrar s-ar încălca însuși scopul pentru care legiuitorul a reglementat concediul anual de odihnă. ... 33. Raportat la cele de mai sus au considerat că aplicabilitatea unei dispoziții legale, în speță a art. 52 alin. (2) din Codul muncii, nu poate fi extinsă și altor situații juridice decât cele enumerate în mod limitativ de legiuitor în textul de lege, respectiv la art. 86 alin. (3) din Legea nr. 188/1999 și la art. 3 lit. l) din Hotărârea Guvernului nr. 611/2008. ... 34. În ședința publică din 13 ianuarie 2020, intimatul-reclamant a depus la dosar note scrise prin care a învederat că în opinia sa nu este oportună formularea unei cereri de sesizare a instanței supreme privind pronunțarea unei hotărâri prealabile cu privire la dezlegarea problemei de drept, pentru următoarele motive: – interpretarea diferită a textelor de lege incidente în speță de către cele două părți aflate pe poziții contrare nu reprezintă în sine un motiv suficient pentru sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție în sensul pronunțării unei hotărâri prealabile; ... – interpretarea și aplicarea legii sunt atributele esențiale ale instanțelor de judecată și nicidecum ale părților litigante; ... – în cauză nu sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate ale sesizării instanței supreme, respectiv nu există o practică judecătorească neunitară, suficientă, astfel încât să determine parcurgerea aceste proceduri; ... – Legea nr. 188/1999 se completează cu prevederile Codului muncii, în sensul definirii noțiunii de „drepturi salariale“, în sensul larg al acesteia, incluzând toate drepturile de care se bucură angajatul, la încetarea suspendării de drept, astfel: salariul, vechime în muncă, vechime în specializarea funcției, concediul de odihnă, indemnizații, contribuții etc. Acesta este și motivul pentru care salariatului i s-au plătit către stat toate contribuțiile: contribuția de asigurări sociale, contribuție de șomaj, contribuție C.A.S.S., s-au depus declarațiile A.N.A.F. etc.; ... – interpretarea restrictivă a dispozițiilor statutului este în contradictoriu cu aplicarea de către instituția angajatoare a aceluiași text de lege, prin celelalte departamente ale instituției, atât timp cât au fost achitate către stat toate contribuțiile și indemnizațiile salariatului, ca și cum acesta ar fi desfășurat efectiv activitatea. Astfel, așa cum rezultă din acțiunile instituției publice, aceasta aplică în mod corect dispozițiile statutului, plătind contribuții și indemnizații către stat, recunoscând de facto drepturile solicitate de către intimatul-reclamant, prin aceste plăți efectuate, dar prin Departamentul juridic se susține că textul de lege nu prevede acordarea acestor drepturi. ... ... ...