Decizia ÎCCJ nr. 11/2020 (HP)Punctul VI

VI. Examenul jurisprudenței în materie 1. Jurisprudența națională relevantă Așa cum s-a menționat anterior, curțile de apel nu au identificat hotărâri judecătorești relevante cu privire la fondul celor două întrebări din încheierea de sesizare. ... 2. Jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție 2.1 Din perspectiva deciziilor obligatorii, menite să asigure unificarea practicii judiciare, cu privire la fondul sesizării nu au fost identificate hotărâri judecătorești pronunțate de Înalta Curte - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală. ... 2.2 În ceea ce privește deciziile de speță pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție ulterior publicării Deciziei Curții Constituționale a României nr. 417 din 3 iulie 2019 asupra cererii de soluționare a conflictului juridic de natură constituțională dintre Parlamentul României, pe de o parte, și Înalta Curte de Casație și Justiție, pe de altă parte, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 825 din 10 octombrie 2019, și care ar putea interesa modul de soluționare a motivului de apel cu care este învestită instanța de sesizare, acestea au fost aduse la cunoștința tuturor instanțelor judecătorești, justițiabililor, avocaților și publicului prin publicarea acestora pe pagina de internet a Înaltei Curți de Casație și Justiție. Aceste decizii de speță (pronunțate de completurile Secției penale, precum și de completurile de 5 judecători de la Înalta Curte de Casație și Justiție), chiar dacă nu fac parte din categoria celor prevăzute de lege pentru unificarea practicii judiciare, pot fi de natură să contribuie la adoptarea unei soluții în cazuri concrete cu care instanțele naționale sunt sesizate. ... ... 3. Jurisprudența Curții Constituționale În esență, două sunt deciziile care prezintă o relevanță deosebită pentru soluționarea prezentei sesizări: Decizia Curții Constituționale a României nr. 417 din 3 iulie 2019 asupra cererii de soluționare a conflictului juridic de natură constituțională dintre Parlamentul României, pe de o parte, și Înalta Curte de Casație și Justiție, pe de altă parte, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 825 din 10 octombrie 2019, care a avut ca obiect chiar interpretarea și aplicarea, în acord cu legea fundamentală, a dispozițiilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, respectiv, Decizia Curții Constituționale a României nr. 454 din 4 iulie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 836 din 1 octombrie 2018 (care a reiterat principiile expuse în Decizia Curții Constituționale nr. 206 din 29 aprilie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 350 din 13 iunie 2013). În prima decizie menționată, Curtea Constituțională examinează pe larg noțiunile „judecător specializat“ și „complet specializat“ cu referire la judecarea în primă instanță a cauzelor prevăzute de Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, inclusiv cu privire la consecințele nerespectării art. 29 alin. (1) din această lege, iar în cea de-a doua decizie, de asemenea, pe larg, Curtea Constituțională examinează competența Înaltei Curți de Casație și Justiție în materia pronunțării deciziilor mecanismului de unificare a practicii judiciare. Având în vedere publicarea în Monitorul Oficial al României a celor două decizii pronunțate de Curtea Constituțională, nu se justifică reiterarea în prezenta decizie a argumentelor juridice menționate de instanța de contencios constituțional. ... ...