Decizia CCR nr. 390/2025Punctul 16

16. Cu referire la încălcarea dispozițiilor art. 21 alin. (3) și ale art. 126 alin. (2) din Constituție, din prisma nerespectării naturii actului de reglementare a competenței instanțelor judecătorești și a procedurii de judecată, Curtea observă că ordonanțele de urgență ale Guvernului sunt, în funcție de emitentul lor, acte cu caracter administrativ, însă, ținând cont de materia în care intervin, sunt acte legislative, care au putere de lege și, prin urmare, pot conține norme de reglementare primară (a se vedea în acest sens, cu titlu exemplificativ, Decizia nr. 5 din 16 ianuarie 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 94 din 23 februarie 2001, Decizia nr. 173 din 23 mai 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 500 din 24 august 2001, Decizia nr. 260 din 25 septembrie 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 3 din 7 ianuarie 2002, Decizia nr. 46 din 12 februarie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 218 din 1 aprilie 2002, Decizia nr. 258 din 14 martie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 341 din 17 aprilie 2006). De asemenea, Curtea amintește faptul că, în jurisprudența sa (Decizia nr. 33 din 16 februarie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 464 din 26 mai 2023, paragraful 25), noțiunea de „lege“ din cuprinsul normei constituționale este utilizată în sensul său de act normativ de reglementare primară, care include, pe lângă actul formal adoptat de Parlament, și actele normative cu forță echivalentă legii, respectiv ordonanța simplă și ordonanța de urgență a Guvernului. Semnificația normei constituționale rezidă, astfel, în limitarea posibilității de a stabili impozite, taxe și orice alte venituri ale bugetului de stat și ale bugetului asigurărilor sociale de stat doar în sarcina legiuitorului primar, Parlamentul, sau delegat, Guvernul, și nicidecum în sarcina legiuitorului secundar - administrația publică centrală sau locală -, abilitat să adopte acte normative de reglementare secundară, date în executarea actelor normative de reglementare primară. ...