Decizia CCR nr. 384/2025Punctul 14

14. În ceea ce privește invocarea principiului neretroactivității legii, Curtea a reținut în jurisprudența sa (a se vedea în acest sens Decizia nr. 445 din 11 iulie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 880 din 1 noiembrie 2019, paragraful 20, și Decizia nr. 7 din 30 ianuarie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 713 din 22 iulie 2024, paragraful 15), că prevederile art. II din Ordonanța Guvernului nr. 7/2010, astfel cum au fost modificate de art. I pct. 41 din Legea nr. 198/2015, nu conțin norme care să conducă la aplicarea legii pentru trecut, ci fac anumite precizări în legătură cu aplicarea în timp a normelor. Or, în jurisprudența sa, Curtea Constituțională a stabilit că un act normativ nu este retroactiv atunci când modifică pentru viitor o stare de fapt născută anterior și nici când suprimă producerea în viitor a efectelor unei situații juridice constituite sub imperiul legii vechi, pentru că, în aceste cazuri, legea nouă nu face altceva decât să reglementeze pentru perioada ulterioară intrării ei în vigoare, adică în domeniul ei propriu de aplicare (a se vedea Decizia nr. 784 din 3 iunie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 608 din 27 august 2010, sau Decizia nr. 330 din 27 noiembrie 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 59 din 28 ianuarie 2002). ...