Decizia CCR nr. 394/2025Punctul 18

18. Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum este menționat în încheierile de sesizare, îl constituie dispozițiile art. 10 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, „aplicabil în virtutea art. 51 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 66/2011“. Având în vedere motivarea excepției de neconstituționalitate, Curtea constată că autoarea acesteia, instanța de judecată, critică doar conținutul normativ al dispozițiilor art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, astfel că obiect al excepției de neconstituționalitate îl constituie doar dispozițiile art. 10 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1154 din 7 decembrie 2004, cu modificările și completările ulterioare, dispoziții care au următorul cuprins: „Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituție publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul pârâtului.“ Dispozițiile art. 51 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea și sancționarea neregulilor apărute în obținerea și utilizarea fondurilor europene și/sau a fondurilor publice naționale aferente acestora, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 461 din 30 iunie 2011, constituie temeiul juridic în baza căruia dispozițiile criticate din legea contenciosului administrativ se aplică în litigiile în cadrul cărora a fost invocată excepția de neconstituționalitate și au următorul cuprins: „Deciziile pronunțate în soluționarea contestațiilor pot fi atacate de către contestatar la instanța judecătorească de contencios administrativ competentă, în conformitate cu prevederile Legii nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare.“ ...