Decizia CCR nr. 395/2025Punctul 25

25. În ceea ce privește susținerea potrivit căreia statul trebuie să aibă obligația de a se îndrepta împotriva magistratului vinovat de eroarea judiciară, Curtea reține că, prin Decizia nr. 45 din 30 ianuarie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 199 din 5 martie 2018, paragrafele 223-230, pronunțându-se în cadrul controlului de constituționalitate a priori asupra Legii pentru modificarea și completarea Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor (devenită Legea nr. 242/2018), a constatat neconstituționalitatea soluției legislative care stabilea caracterul obligatoriu al introducerii de către stat a acțiunii în regres. Astfel, la paragraful 223 al deciziei menționate, Curtea a reținut că obligativitatea introducerii de către stat a acțiunii în regres poate duce la situații inadmisibile, în care statul va promova în mod automat acțiunea în regres ori de câte ori acoperă un prejudiciu cauzat printr-o eroare judiciară, fără a mai avea un drept de apreciere asupra faptului dacă magistratul și-a exercitat funcția cu rea-credință sau gravă neglijență, solicitând, astfel, în mod mecanic intervenția instanței judecătorești. De aceea, este necesar ca statul să beneficieze de posibilitatea de a exercita dreptul de regres în condițiile legii. La paragrafele 224 și 225 ale Deciziei nr. 45 din 30 ianuarie 2018, Curtea a reținut că statul trebuie să realizeze o primă evaluare, și nu să introducă mecanic o asemenea acțiune. Astfel, statul, prin reprezentanții săi, va trebui să formuleze acțiuni în regres numai dacă în urma evaluării realizate la nivelul acestuia se apreciază că există gravă neglijență sau rea-credință. Altfel, s-ar ajunge la translatarea acțiunii în răspundere civilă obiectivă promovată împotriva statului la acțiunea în regres promovată împotriva magistratului. Or, deși acțiunea de regres are în vedere răspunderea civilă subiectivă, caracterul obligatoriu al acțiunii statului, astfel cum aceasta este reglementată, nu lasă nicio marjă de apreciere în privința acestuia pentru a discerne dacă sunt îndeplinite criteriile prevăzute pentru angajarea răspunderii civile subiective a judecătorilor și procurorilor. Prin urmare, revine statului obligația de a realiza o procedură de filtraj în vederea formulării acțiunii în regres și de a-și prezenta dovezile/probele în legătură cu poziția personală și subiectivă avută de către magistratul respectiv în judecarea cauzei. Așadar, sarcina probei revine statului, iar prezumțiile anterioare, simple, prin natura lor, pot fi răsturnate numai ca urmare a intervenirii unei hotărâri judecătorești de soluționare a acțiunii în regres. ...