Decizia CCR nr. 378/2025Punctul 18

18. Curtea a mai amintit în decizia precitată că prin constatarea conformității soluției legislative criticate cu prevederile art. 16 alin. (1) din Constituție nu se ajunge la concluzia că aceasta este cea mai bună dintre reglementările posibile ale modalității de stabilire a locurilor speciale de muncă și a categoriilor de persoane care ar trebui sau nu ar trebui să beneficieze de regimul legal al locurilor speciale de muncă. Această atribuție îi revine legiuitorului care este îndreptățit să identifice și să impună cu titlu de lege soluțiile optime cu privire la problema reglementată. Rolul Curții Constituționale constă în asigurarea supremației Constituției, în particular, în asigurarea faptului că acțiunea legiuitorului nu depășește limitele instituite de art. 16 alin. (1) din Constituție. Din acest motiv, soluția constatării caracterului nediscriminatoriu al modalității în care legiuitorul a înțeles să reglementeze locurile de muncă în condiții speciale nu implică, în mod necesar, faptul că între profesiile autorilor excepției de neconstituționalitate, excluse, prin omisiune, de către legiuitor din categoria locurilor de muncă în condiții speciale, și profesiile incluse de legiuitor în această categorie nu ar putea fi identificate asemănări. Prevederile art. 16 alin. (1) din Constituție, a conchis Curtea, nu impun însă legiuitorului să identifice soluția optimă și, implicit, nici nu îndreptățesc Curtea Constituțională să stabilească ea însăși o asemenea soluție. Aceste prevederi constituționale reprezintă o garanție împotriva exercitării arbitrare a marjei de apreciere de care legiuitorul se bucură în conducerea politicilor social-economice. ...