Decizia CCR nr. 336/2025Punctul 27

27. Astfel, prin ordonanțele de urgență ale Guvernului a căror neconstituționalitate a fost constatată prin deciziile nr. 1.221 din 12 noiembrie 2008, nr. 984 din 30 iunie 2009 și nr. 989 din 30 iunie 2009, Guvernul, în același an în care a adoptat Ordonanța Guvernului nr. 15/2008 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 82 din 1 februarie 2008), prin care a stabilit anumite creșteri salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ, și la foarte scurt timp după ce aceste măsuri au fost asumate de Parlament prin adoptarea legii de aprobare - Legea nr. 221/2008 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 730 din 28 octombrie 2008), a adoptat succesiv mai întâi Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 136/2008 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 739 din 31 octombrie 2008), apoi Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 151/2008 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 759 din 11 noiembrie 2008) și apoi Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2009 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 60 din 30 ianuarie 2009), prin care a contracarat măsurile de creștere salariale abia aprobate atât de Guvernul însuși, cât și, ulterior, de Parlament. În aceste condiții, Curtea Constituțională a constatat încălcarea art. 61 alin. (1) și a art. 115 alin. (4) din Constituție deoarece adoptarea de către Guvern a acestor ordonanțe de urgență nu a fost motivată de necesitatea reglementării într-un domeniu în care legiuitorul primar nu a intervenit, ci, dimpotrivă, de contracararea unei măsuri de politică legislativă în domeniul salarizării personalului din învățământ, adoptată de Parlament. ...