Decizia CCR nr. 333/2025Punctul 27

27. În ceea ce privește reabilitarea persoanelor fizice, aceasta are loc de drept în cazurile prevăzute la art. 165 din Codul penal, și anume în cazul condamnării la pedeapsa amenzii ori la pedeapsa închisorii care nu depășește 2 ani sau la pedeapsa închisorii a cărei executare a fost suspendată sub supraveghere, dacă în decurs de 3 ani condamnatul nu a săvârșit o altă infracțiune. Pentru celelalte condamnări, reabilitarea intervine la cerere, fiind acordată de instanța de judecată, cu îndeplinirea anumitor condiții de fond și de formă. Astfel, așa cum reiese din art. 530 alin. (2) din Codul de procedură penală, reabilitarea judecătorească se dispune în cazurile și condițiile prevăzute de Codul penal în art. 166, referitor la termenul de reabilitare, și în art. 168, care stabilește alte două condiții de fond ale reabilitării judecătorești, și anume ca fostul condamnat să aibă o conduită corespunzătoare atât pe latură penală, prin abținerea de la săvârșirea unei noi infracțiuni înăuntrul termenului de reabilitare, cât și pe latură civilă, prin achitarea integrală a cheltuielilor de judecată și îndeplinirea obligațiilor civile stabilite prin hotărârea de condamnare, în afară de cazul când acesta dovedește că nu a avut posibilitatea să le îndeplinească sau când partea civilă a renunțat la despăgubiri. Condițiile de formă se referă la mențiunile pe care trebuie să le conțină, potrivit art. 530 alin. (3) din Codul de procedură penală, cererea de reabilitare judecătorească. Neîndeplinirea vreuneia dintre condițiile de formă și de fond ale reabilitării judecătorești duce la respingerea cererii de reabilitare, în temeiul art. 532 din Codul de procedură penală. ...