Decizia CCR nr. 343/2025Punctul 7

7. Curtea Constituțională a României, în Decizia nr. 6 din 11 noiembrie 1992, a arătat că: „În virtutea principiului separației puterilor în stat, Parlamentul nu are dreptul sa intervină în procesul de realizare a justiției. Dreptul de control al Parlamentului se exercită și asupra modului cum funcționează organele puterii judecătorești, el stabilind, în acest scop, regulile după care se desfășoară activitatea de judecată. Potrivit Constituției, acest drept, însă, se poate exercita numai cu respectul autorității lucrului judecat și fără a împiedica instanțele judecătorești de a-și exercita misiunea lor, prevăzută de art. 125 din Constituție, de realizare a justiției. O imixtiune a puterii legislative care ar pune autoritatea judecătorească în imposibilitatea de a funcționa, chiar dacă numai cu referire la o anumită categorie de cauze și pentru o anumită perioadă de timp, ar avea drept consecință ruperea echilibrului constituțional dintre aceste autorități. De aceea, o dispoziție legală prin care se suspendă cursul judecății sau executarea hotărârilor judecătorești definitive referitoare la anumite cauze determinate este neconstituțională.“ Prin urmare, reglementarea de către Parlament a unor măsuri ce privesc „cauze determinate“ ce fac sau au făcut obiectul unor cauze de pe rolul instanțelor judecătorești atrage încălcarea principiului separației puterilor în stat. ...