Decizia CCR nr. 304/2025Punctul 10

10. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 59 alin. 2 teza întâi și ale art. 60 alin. 1 din Codul penal din 1969. Deși Codul penal din 1969 a fost abrogat prin prevederile art. 250 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 757 din 12 noiembrie 2012, Curtea reține că dispozițiile art. 59 alin. 2 teza întâi și ale art. 60 alin. 1 din Codul penal din 1969 produc efecte juridice în cauza în care a fost ridicată prezenta excepție de neconstituționalitate, sub aspectul alegerii legii penale mai favorabile. Ca atare, în acord cu jurisprudența sa, potrivit căreia sunt supuse controlului de constituționalitate și legile sau ordonanțele ori dispozițiile din legi sau din ordonanțe ale căror efecte juridice continuă să se producă și după ieșirea lor din vigoare (Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011), Curtea se va pronunța asupra prevederilor art. 59 alin. 2 teza întâi și ale art. 60 alin. 1 din Codul penal din 1969, care au următorul cuprins: – art. 59 alin. 2 teza întâi din Codul penal din 1969: „ În calculul fracțiunilor de pedeapsă prevăzute în alin. 1 se ține seama de partea din durata pedepsei care poate fi considerată, potrivit legii, ca executată pe baza muncii prestate, (...)“; ... – art. 60 alin. 1 din Codul penal din 1969: „(1) Condamnatul care, din cauza stării sănătății sau din alte cauze, nu a fost niciodată folosit la muncă ori nu mai este folosit, poate fi liberat condiționat după executarea fracțiunilor de pedeapsă arătate în art. 59 sau, după caz, în art. 59^1, dacă dă dovezi temeinice de disciplină și de îndreptare.“ ... ...