Decizia CCR nr. 267/2025Punctul 19

19. Totodată, Curtea reamintește că, în jurisprudența sa (a se vedea în acest sens Decizia Curții Constituționale nr. 1.357 din 27 octombrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 852 din 9 decembrie 2009), a reținut că în raporturile de drept material fiscal, organele fiscale au îndrituirea legală de a emite acte administrative fiscale. Dreptul fiscal și procedura fiscală fac parte din dreptul public, ceea ce înseamnă că subiectele unor astfel de raporturi nu pot fi egale în drepturi și obligații. Astfel, unul dintre subiectele raportului de drept fiscal, și anume organul fiscal, are o poziție dominantă, fiind înzestrat cu exercițiul puterii de stat în virtutea căreia are competența legală de a stabili impozitele, taxele, contribuțiile și alte sume datorate bugetului general consolidat, cât și de „a urmări“ încasarea acestora, astfel încât, în situația în care sumele de bani datorate bugetului nu mai pot fi încasate de la debitorul inițial, să poată urmări și alte persoane, în condițiile prevăzute de dispozițiile în materie fiscală. Reglementarea instituției răspunderii solidare cu debitorul este un aspect al raporturilor de drept material fiscal, astfel încât organul fiscal are legitimitatea constituțională, ca parte a puterii executive, să stabilească, potrivit legii, răspunderea solidară a persoanelor prevăzute de art. 25 din Codul de procedură fiscală. ...