Decizia ÎCCJ nr. 52/2019 (HP)Punctul VII

VII. Jurisprudența instanțelor naționale în materie 20. Din relațiile comunicate de curțile de apel, la solicitarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, a rezultat existența a două orientări jurisprudențiale, rezultate din opiniile teoretice exprimate de judecători și din hotărârile pronunțate în materie, după cum urmează: ... 21. Într-o primă orientare jurisprudențială, s-a apreciat că acțiunea/cererea depusă la un prestator privat cu care serviciul de curierat are încheiat contract de prestări servicii pentru colectarea și depozitarea expedițiilor, în ultima zi a termenului ce se socotește pe zile, după ora la care activitatea serviciului de curierat încetează, dar în timpul programului de lucru al prestatorului privat, nu poate fi socotită ca fiind făcută în termen. Astfel, s-a argumentat că, prin raportare la Decizia nr. 34/2017, pentru calculul termenului de îndeplinire a actului de procedură se poate avea în vedere exclusiv data/ora consemnate de serviciul de curierat rapid, orice atestare făcută de intermediari fiind irelevantă. În caz contrar, s-ar încălca voința legiuitorului, dovada depunerii datei actului ajungând să fie făcută prin alte mijloace decât cele expres prevăzute de art. 183 alin. (3) din Codul de procedură civilă. Această normă reprezintă o reglementare de excepție care permite, prin derogare de la regula instituită de art. 182 din Codul de procedură civilă privind împlinirea termenului procedural, a se socoti un act ca făcut în termen atunci când este depus înăuntrul termenului prevăzut de lege la oficiul poștal, la un serviciu de curierat rapid ori la un serviciu specializat de comunicare. Or, fiind vorba despre o reglementare de excepție, ea este de strictă interpretare, rezultând că derogarea instituită operează doar în măsura în care actul procedural este depus la una dintre categoriile de agenți de comunicare enumerate în textul legal. Un prestator privat, care nu are ca obiect de activitate efectuarea comunicărilor, ci doar colectarea și depozitarea expedițiilor, fiind în legături contractuale cu un serviciu de curierat, nu se numără printre categoriile reglementate de art. 183 din Codul de procedură civilă. S-au apreciat ca fiind relevante și dispozițiile art. 2 pct. 29 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 13/2013 privind serviciile poștale, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 187/2013, cu modificările și completările ulterioare, din interpretarea acestui text și a dispozițiilor art. 183 alin. (1) și (3) din Codul de procedură civilă reieșind că acțiunea/cererea trebuie depusă la serviciul de curierat ori la serviciul specializat de comunicare, care are sarcina de a înregistra și atesta, pe actul depus, însăși acțiunea de depunere, exigențe care, nici chiar într-o interpretare extensivă, nu pot fi satisfăcute de către un prestator privat, care are ca obiect de activitate doar colectarea și depozitarea expedițiilor. În acest sens s-au exprimat opinii teoretice de către Curtea de Apel Oradea, Curtea de Apel Bacău - Secția I civilă, Tribunalul Neamț, secțiile a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a VI-a civilă și a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale ale Curții de Apel București, Tribunalul Ilfov, Judecătoria Zimnicea, Tribunalul Ialomița, Curtea de Apel Cluj - Secția I civilă, Tribunalul Specializat Cluj, Curtea de Apel Galați - Secția a II-a civilă, Tribunalul Galați - Secția a II-a civilă și Secția de contencios administrativ și fiscal, Tribunalul Suceava - Secția de contencios administrativ și fiscal, Curtea de Apel Târgu Mureș. În ilustrarea acestei opinii s-au depus hotărâri judecătorești pronunțate de Tribunalul Neamț - Secția I civilă și Curtea de Apel București și instanțele arondate. ... 22. Achiesând la această opinie, o parte a judecătorilor secțiilor a II-a și a VII-a ale Tribunalului București, precum și ai judecătoriilor arondate au apreciat că acțiunea sau cererea depusă la un prestator privat cu care serviciul de curierat are încheiat contract de prestări servicii pentru colectarea și depozitarea expedițiilor, în ultima zi a termenului ce se socotește pe zile, după ora la care activitatea serviciului de curierat încetează, dar în timpul programului de lucru al prestatorului privat, nu este socotită a fi făcută în termen, cu excepția situației în care prestatorul privat acționează în calitate de mandatar al serviciului de curierat, deoarece mandatarul nu acționează în nume propriu, ci în numele serviciului de curierat. ... 23. În a doua orientare jurisprudențială s-a opinat că acțiunea/cererea depusă la un prestator privat cu care serviciul de curierat are încheiat contract de prestări servicii pentru colectarea și depozitarea expedițiilor poate fi asimilată depunerii la însuși serviciul de curierat; acțiunea/cererea depusă la un prestator privat cu care serviciul de curierat are încheiat contract de prestări servicii pentru colectarea și depozitarea expedițiilor, în ultima zi a termenului ce se socotește pe zile, după ora la care activitatea serviciului de curierat încetează, dar în timpul programului de lucru al prestatorului privat, este socotită a fi făcută în termen. S-a arătat că, în situația din speță, în care diferă orarele de funcționare ale serviciului de curierat și ale prestatorului/ depozitarului, termenul se calculează, în conformitate cu dispozițiile art. 182 alin. (2) din Codul de procedură civilă, în funcție de ora la care activitatea încetează în mod legal la prestatorul de servicii, iar nu la firma de curierat. În condițiile în care intermediarul serviciului de curierat are program non-stop, actul de procedură este socotit a fi depus în termen, întrucât a fost depus în timpul programului de lucru al prestatorului privat. Deși norma vorbește în mod expres de depunerea acțiunii la curier, prestatorul de servicii în temeiul unui contract poate fi asimilat curierului, operând practic o mandatare a acestuia pentru ridicarea corespondenței. Un alt argument a fost că este posibil ca justițiabilul să asimileze prestatorul curierului însuși, astfel că justițiabilul nu ar trebui sancționat. Modalitatea de îndeplinire a obligațiilor de către serviciul de curierat - în mod direct ori indirect prin intermediul unui prestator privat - nu poate avea repercusiuni negative asupra părții care înțelege să apeleze la serviciul de curierat prin intermediul prestatorului privat angajat de acesta din urmă. În acest sens s-au exprimat Tribunalul Bacău, secțiile a IV-a civilă și a V-a civilă ale Curții de Apel București, judecătorii secțiilor a II-a și a VII-a ale Tribunalului București și ai judecătoriilor arondate (în opinie majoritară), Judecătoria Buftea, Judecătoria Cornetu, Judecătoria Roșiori de Vede, Judecătoria Alexandria, Judecătoria Videle, Judecătoria Baia Mare, Curtea de Apel Galați - Secția I civilă, Tribunalul Galați, Judecătoria Iași, Tribunalul Suceava - Secția a II-a civilă. Au fost depuse hotărâri judecătorești relevante pronunțate de Curtea de Apel București și instanțele arondate. ... 24. Au existat și instanțe care, apreciind că acțiunea/cererea depusă la un prestator privat poate fi asimilată cu depunerea la însuși serviciul de curierat, au considerat că actul va fi socotit în termen doar dacă este depus până la ora închiderii activității serviciului de curierat, aceasta fiind ipoteza avută în vedere de dispozițiile art. 182 și 183 din Codul de procedură civilă (Judecătoria Liești, Tribunalul Vrancea, Tribunalul Teleorman, Judecătoria Turnu Măgurele, Judecătoria Vișeu de Sus). ... 25. Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a comunicat că la nivelul Secției judiciare - Serviciul judiciar civil nu se verifică, în prezent, practica judiciară în vederea promovării unui eventual recurs în interesul legii în problema de drept ce formează obiectul sesizării. ... ...