Decizia CCR nr. 292/2025Punctul 3

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea excepției de neconstituționalitate, în principal, ca inadmisibilă. Este invocată, în acest sens, Decizia Curții Constituționale nr. 286 din 28 mai 2024. În subsidiar, pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, ca neîntemeiată. Se susține că amânarea aplicării pedepsei și renunțarea la aplicarea pedepsei sunt două instituții de drept penal diferite, persoanele în privința cărora acestea sunt aplicate aflându-se în situații diferite, aspect care justifică reglementarea de către legiuitor a unui regim juridic distinct sub aspectul condițiilor necesar a fi îndeplinite. Se arată, totodată, că stabilirea acestor condiții, a categoriilor de infracțiuni și de persoane cu privire la care nu poate fi amânată aplicarea pedepsei și nu poate fi dispusă renunțarea la aplicarea pedepsei este de competența exclusivă a legiuitorului, potrivit politicii sale penale. Se conchide că textul criticat nu contravine prevederilor art. 23 alin. (12) din Constituție. ...