Decizia CCR nr. 271/2025Punctul 8

8. O primă interpretare posibilă este în sensul că această expresie evocă toate condițiile legale ale impreviziunii prevăzute de art. 1.271 din Codul civil, pentru că legiuitorul nu distinge între acestea. A doua interpretare posibilă este în sensul că sintagma „reprezintă impreviziune“ nu acoperă toate condițiile impreviziunii, situație în care ar trebui să se analizeze textul în raport cu toate condițiile pe care le instituie art. 1.271 din Codul civil. Astfel, este practic anihilat caracterul judiciar al impreviziunii statuat de Curtea Constituțională în Decizia nr. 623 din 25 octombrie 2016, încălcându-se forța obligatorie a deciziilor Curții Constituționale. Rolul judecătorului devine unul formal, decorativ și își pierde substanța. Rezultă că echitatea manifestată în materia impreviziunii sub forma aprecierii caracterului vădit injust al executării obligației de către debitor trebuie să rămână un atribut suveran al instanței judecătorești, al cărei rol și a cărei existență înseși ar fi grav denaturată în situația în care ideea de dreptate ar fi prezumată absolut de lege, fără a mai fi necesară intervenția judecătorului pentru ca, pe baza legii, acesta să distingă ceea ce este just de ceea ce este injust. ...