Decizia ÎCCJ nr. 47/2019 (HP)Punctul VII

VII. Jurisprudența instanțelor naționale în materie 17. Jurisprudența Curții de Apel Brașov - instanța de trimitere a comunicat că, anterior sesizării Înaltei Curți de Casație și Justiție, Secția civilă a Curții a pronunțat Decizia nr. 1.077/Ap din 21 iunie 2018, prin care s-a reținut că termenul de 60 de zile este un termen de decădere, ulterior expirării lui nemaiexistând obligația entității învestite cu soluționarea notificării de a reanaliza dosarul administrativ, în vederea restituirii, în natură sau prin compensare cu alte bunuri, a imobilului ce a făcut obiectul deciziei de acordare de despăgubiri. Textul legii este clar cu privire la data de la care se calculează acest termen, în sensul că nu lasă loc de interpretare în raport cu „stadiul de soluționare a dosarului notificatorului sau cu momentul înregistrării la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor“. Orientarea practicii judiciare este în acord și cu Decizia nr. 16 din 20 mai 2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 773 din 24 septembrie 2019 (în continuare, Decizia nr. 16/2019), care stabilește că: „În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 21 alin. (3) din Legea nr. 165/2013, entitatea notificată va înainta dispoziția la emiterea căreia a fost obligată de instanță, împreună cu dosarul administrativ, direct către Secretariatul Comisiei pentru Compensarea Imobilelor“, nefiind necesară efectuarea controlului de legalitate de către prefect. S-a atașat decizia citată a Curții de Apel Brașov. Judecătoria Brașov a opinat că un dosar de despăgubire netransmis Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor poate fi considerat soluționat, în sensul Legii nr. 165/2013, iar acestui dosar nu i se aplică prevederile art. II din Legea nr. 368/2013. ... + Jurisprudența celorlalte instanțe din țară 18. Curtea de Apel București a comunicat că judecătorii Secției a III-a civile și pentru cauze cu minori și de familie au apreciat că, prin Decizia nr. 25 din 16 aprilie 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 468 din 6 iunie 2018 (în continuare, Decizia nr. 25/2018), instanța supremă a răspuns și întrebării formulate de Curtea de Apel Brașov prin prezenta sesizare. Astfel, s-a menționat că, văzând și deciziile pronunțate de Curtea Constituțională în materia specială a restituirii imobilelor preluate în mod abuziv, Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat că termenele prevăzute de art. 33-35 din Legea nr. 165/2013 sunt termene procedurale legale, imperative și absolute. S-a mai arătat că, prin Decizia nr. 600 din 20 septembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 973 din 5 decembrie 2016, Curtea Constituțională a reținut, în ce privește dispozițiile art. I din Legea nr. 368/2013, că acestea introduc, modifică și completează o serie de prevederi din Legea nr. 165/2013. Potrivit art. 62 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată, cu modificările și completările ulterioare (în continuare, Legea nr. 24/2000), dispozițiile de modificare și de completare se încorporează, de la data intrării lor în vigoare, în actul de bază, identificându-se cu acesta, iar intervențiile ulterioare de modificare sau de completare a acestora trebuie raportate tot la actul de bază. În considerarea celor statuate de Curtea Constituțională nu se poate reține că termenele procedurale prevăzute de art. 33 alin. (1) dinLegea nr. 165/2013 nu sunt aplicabile și „cererilor“ formulate de către „persoanele îndreptățite“ de returnare a dosarelor înregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor către entitățile învestite cu soluționarea notificării, în vederea restituirii, în natură sau prin compensare cu alte bunuri. Este real că art. 3 din Legea nr. 165/2013, definind înțelesul unor expresii și termeni utilizați în cuprinsul actului normativ, arată că termenul „cereri“ înseamnă notificările formulate în temeiul Legii nr. 10/2001, însă, ca urmare a completării legii prin art. II din Legea nr. 368/2013, trebuie înțeles că în noțiunea de „cerere“ este inclusă și cererea de returnare a dosarului către entitatea inițial învestită cu soluționarea notificării și care s-a dezînvestit prin soluționarea notificării. De vreme ce dosarul de despăgubiri se află, la data intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, în faza de cerere depusă, dar nesoluționată de autoritatea competentă - Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, și nu de entitatea învestită de lege, nu sunt incidente dispozițiile art. 33 din lege, ci dispozițiile art. 34, care instituie obligația de soluționare a dosarelor fundamentate pe Legea nr. 10/2001 în termen de 60 de luni de la intrarea în vigoare a Legii nr. 165/2013, pentru dosarele deja înregistrate la secretariatul comisiei, sau de la data înregistrării, pentru dosarele transmise de către entitățile învestite cu soluționarea notificărilor în condițiile art. 33 din aceeași lege. Însă, în ce privește momentul de la care curg termenele pentru soluționarea „cererilor“ de către entitatea învestită de lege, acesta nu poate fi cel stabilit prin dispozițiile art. 33 alin. (2) din Legea nr. 165/2013. Prin Legea nr. 368/2013 nu s-a prevăzut momentul de la care curg termenele prevăzute de art. 33 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 în cazul raporturilor juridice născute la intrarea sa în vigoare, astfel că sunt aplicabile dispozițiile de drept comun, respectiv art. 184 din Codul de procedură civilă - momentul returnării dosarului către entitatea învestită de lege cu soluționarea cererii având ca obiect restituirea în natură sau prin compensare cu alte bunuri, respectiv momentul înregistrării la entitatea învestită de lege. În concluzie, așa cum s-a statuat prin Decizia nr. 269 din 7 mai 2014, pronunțată de Curtea Constituțională, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 513 din 9 iulie 2014, nu se poate pune problema unor atingeri aduse unui drept câștigat câtă vreme decizia/dispoziția entității învestite cu soluționarea notificării, conținând propunerea de acordare a măsurilor reparatorii prin echivalent, confirmată prin emiterea avizului de legalitate de către prefect, nu a produs efecte directe în patrimoniul persoanei îndreptățite la restituire. Aceasta deoarece, până la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor - conform Legii nr. 247/2005 - sau a deciziei de compensare în puncte de către Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor - ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013 - persoana îndreptățită la restituire are o simplă expectanță de a dobândi măsurile reparatorii instituite prin lege, iar nu un drept efectiv, concretizat într-un drept de creanță izvorât din titlul de despăgubire/decizia de compensare în puncte, astfel că dosarul netransmis nu poate fi considerat soluționat. Magistrații Secției a IV-a civile a Curții de Apel București au invocat considerentele Deciziei nr. 25/2018 (paragraful 77), prin care s-a reținut că premisa textului art. II din Legea nr. 368/2013 este aceea că dosarul de despăgubire se află, la data intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, în faza de cerere depusă, dar nesoluționată de autoritatea competentă - Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor. Pe de altă parte, în considerentele Deciziei nr. 25/2016 (paragraful 66), Înalta Curte de Casație și Justiție a arătat că măsura reparatorie a compensării cu alte bunuri oferite în echivalent de entitatea învestită cu soluționarea notificării este aplicabilă atât în privința dosarelor soluționate de entitățile învestite cu soluționarea notificărilor și aflate în procedura de evaluare prevăzută de titlul VII al Legii nr. 247/2005, la data intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, cât și în privința dosarelor încă nesoluționate la data intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, în situația în care persoana îndreptățită a optat pentru returnarea dosarului la entitatea învestită cu soluționarea notificării, în temeiul art. II alin. (1) dinLegea nr. 368/2013. Magistrații Secției a IV-a civile au concluzionat că acestor persoane nu le este aplicabil termenul de 60 de zile de la intrarea în vigoare a legii, prevăzut de art. II alin. (1) dinLegea nr. 368/2013. Judecătorii secțiilor a III-a, a IV-a și a V-a civile din cadrul Tribunalului București au exprimat opinia majoritară potrivit căreia un dosar de despăgubiri netransmis Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor nu poate fi considerat dosar soluționat, în sensul Legii nr. 165/2013. Totodată, s-a apreciat că acestui dosar i se aplică termenul de 60 de zile prevăzut de art. II din Legea nr. 368/2013. Opinia magistraților din cadrul Tribunalului Călărași este că un dosar de despăgubiri netransmis Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor nu poate fi considerat dosar soluționat, în sensul Legii nr. 165/2013. La nivelul Judecătoriei Oltenița, punctul de vedere majoritar al judecătorilor a fost în sensul că notificarea formulată în baza Legii nr. 10/2001 este soluționată prin dispoziția autorității administrative, iar faptul că dosarul nu a fost înaintat nu echivalează cu nesoluționarea notificării și cu asimilarea cu „persoanele care se consideră îndreptățite, a căror notificare nu a fost soluționată prin emiterea deciziei/dispoziției prevăzute de Legea nr. 10/2001“, fiind aplicabil termenul de 6 luni de la intrarea în vigoare a Legii nr. 368/2013, prevăzut de dispozițiile art. II din acest act normativ. La nivelul Tribunalului Ialomița s-a arătat că dispoziția autorității administrative, prin care se soluționează o notificare în baza Legii nr. 10/2001, în sensul respingerii cererii de restituire în natură a imobilului și propunerii acordării de despăgubiri în condițiile titlului VII din Legea nr. 247/2005, este o decizie definitivă, prin necontestare în instanță de către reclamanți, în baza art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, sau de prefect, în baza legii contenciosului administrativ. Notificarea formulată în baza Legii nr. 10/2001 este soluționată prin dispoziția autorității administrative, iar faptul că dosarul nu a fost înaintat Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor nu echivalează cu nesoluționarea notificării și cu asimilarea cu „persoanele care se consideră îndreptățite, a căror notificare nu a fost soluționată prin emiterea deciziei/dispoziției prevăzute de Legea nr. 10/2001“, fiind aplicabil termenul de 6 luni de la intrarea în vigoare a Legii nr. 368/2013, prevăzut de dispozițiile art. II. Nu există niciun temei juridic și nicio rațiune pentru a li se crea persoanelor aflate în ipoteza apelanților la momentul intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, respectiv în procedura obținerii avizului de legalitate a dispoziției prin care a fost soluționată notificarea, prealabilă trimiterii dosarului la Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, o situație privilegiată față de persoanele al căror dosar administrativ era deja trimis Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor la același moment de referință, în sensul ca prima categorie să poată solicita aplicarea dispozițiilor art. 1 alin. (2) și următoarele din Legea nr. 165/2013 oricând, iar cea de-a doua doar în termen de 60 de zile de la intrarea în vigoare a Legii nr. 368/2013. Magistrații din cadrul Tribunalului Ilfov au apreciat că un dosar de despăgubiri netransmis Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor nu poate fi considerat dosar soluționat în sensul Legii nr. 165/2013, iar acestui dosar nu i se aplică termenul de 60 de zile prevăzut de art. II din Legea nr. 368/2013, deoarece persoanele interesate nu puteau formula cereri de restituire. La nivelul Secției civile a Tribunalului Giurgiu s-a opinat că o cerere de atribuire a unui imobil în compensare poate fi formulată în cazul în care dosarul aferent notificării nu a fost soluționat prin emiterea unei dispoziții de restituire, potrivit prevederilor Legii nr. 10/2001 și ale Legii nr. 165/2013, iar dispoziția necontestată de titularii notificării, conform art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, sau de către prefect, în cadrul controlului de legalitate, devine definitivă. Ulterior expirării termenului prevăzut de art. II din Legea nr. 368/2013 nu mai exista obligația comisiei locale de a reanaliza dosarul, în vederea restituirii sau compensării cu alte bunuri a imobilelor cu privire la care emisese, anterior intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, o dispoziție de soluționare definitivă. Punctul de vedere al judecătorilor din cadrul Secției civile a Tribunalului Teleorman a fost că un dosar de despăgubire netransmis Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor poate fi considerat soluționat în sensul Legii nr. 165/2013, dacă notificarea formulată în baza Legii nr. 10/2001 a fost soluționată prin dispoziția autorității administrative, necontestată în baza art. 26 alin. (3) din aceeași lege, acestui dosar aplicându-i-se termenul de 60 de zile prevăzut de art. II din Legea nr. 368/2013. S-au atașat hotărâri judecătorești considerate ca fiind relevante. ... 19. Curtea de Apel Cluj a comunicat punctul de vedere al judecătorilor Secției I civile a Tribunalului Bistrița-Năsăud, potrivit căruia termenul de 60 de zile curge de la data intrării în vigoare a Legii nr. 368/2013 și pentru beneficiarii restituirii sub formă de despăgubiri, prin dispoziții definitive, ale căror dosare nu erau înregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, la data intrării în vigoare a legii. În această situație, beneficiarii restituirii sub formă de despăgubiri trebuie să își exprime, în scris, opțiunea pentru restituirea în natură sau prin compensare cu alte bunuri, în termen de 60 de zile de la data intrării în vigoare a Legii nr. 368/2013, cererea putând fi depusă fie la unitatea emitentă a dispoziției rămase definitivă, fie la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, care o va trimite spre soluționare unității emitente, aceasta fiind o procedură echivalentă cu cea a restituirii dosarului, atunci când dosarul fusese înaintat anterior și era înregistrat la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, la data intrării în vigoare a legii. În opinia judecătorilor Tribunalului Cluj - Secția civilă, în ipoteza enunțată, dosarul ar trebui să fie considerat soluționat, deoarece unitatea deținătoare a finalizat procedura administrativă prin emiterea dispoziției/deciziei, chiar dacă dosarul nu a fost înaintat Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor. În practică s-a constatat că a existat o anumită procedură de etapizare a înaintării dosarelor către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, impusă unităților deținătoare, mai exact înaintarea unui anumit număr de dosare într-o perioadă stabilită. În condițiile în care art. II alin. (1) dinLegea nr. 368/2013 reglementează opțiunea pentru returnarea dosarelor înregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor și prevede un termen de 60 de zile de la data intrării în vigoare a legii, acest termen nu se poate aplica dosarelor aflate la unitățile deținătoare. ... 20. Curtea de Apel Oradea a transmis opinia judecătorilor Secției I civile, în sensul că un dosar netransmis Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor nu poate fi considerat soluționat, în sensul Legii nr. 165/2013. Nefiind înregistrat la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, nu sunt aplicabile dispozițiile art. II din Legea nr. 368/2013, întrucât nu ne aflăm în ipoteza normei respective. Tribunalul Bihor apreciază că preluarea dosarelor de despăgubire de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor nu are valoarea de confirmare a finalizării dosarului de despăgubire, soluționarea intervenind la momentul la care dispoziția cu propunerea de acordare a despăgubirilor a rămas definitivă prin neatacare în fața instanțelor civile ori, în cadrul controlului de legalitate, în fața instanțelor de contencios. În ce privește aplicabilitatea termenului de 60 de zile, art. II din Legea nr. 368/2013 trebuie văzut în relație cu modificările aduse Legii nr. 165/2013 prin art. I. Nu se poate vorbi despre discriminare între cei ale căror dosare au fost înaintate Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor și cei ale căror dosare nu au fost înaintate, cărora, prin definiție, nu li se aplică acest termen, întrucât aceste persoane nu se află în situații similare. Dacă legiuitorul ar fi avut în vedere toate dosarele, nimic nu îl împiedica să instituie un termen de decădere pentru toate persoanele îndreptățite, indiferent de stadiul dosarului. Dimpotrivă, legiuitorul a instituit un termen special, pentru o situație de excepție, ceea ce nu justifică aplicarea lui în alte situații, indiferent cât de mare ar fi similitudinea. Tribunalul Satu Mare a apreciat că un dosar de despăgubire care nu a fost trimis Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor nu are caracterul unui dosar soluționat, în sensul art. II din Legea nr. 368/2013. S-a anexat Sentința civilă nr. 82/D din 5 aprilie 2019 a Tribunalului Satu Mare - Secția I civilă. ... 21. Curtea de Apel Ploiești a comunicat opinia Judecătoriei Buzău, potrivit căreia dosarul de despăgubire netransmis Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor nu poate fi considerat dosar soluționat, întrucât, față de dispozițiile art. 17 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 165/2013, propunerea de acordare a măsurilor compensatorii trebuie validată/invalidată de Comisia Națională. De asemenea, s-a apreciat că acelui dosar i se aplică dispozițiile art. II din Legea nr. 368/2013. ... 22. Celelalte curți de apel nu au identificat practică judiciară în materie și nici nu au exprimat opinii teoretice asupra problemei de drept. ... 23. Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a comunicat că la nivelul Secției judiciare - Serviciul judiciar civil nu se verifică, în prezent, practica judiciară în vederea promovării unui eventual recurs în interesul legii în problema de drept ce formează obiectul sesizării. ... ...