Decizia CCR nr. 257/2025Punctul 82

82. Așa cum a constatat Curtea prin Decizia nr. 431 din 17 iunie 2021, antereferită, pentru îndeplinirea obiectului legii, a fost reglementată o fază premergătoare procesului (notificarea formulată de debitor), potrivit art. 5 din lege, în care părțile pot negocia pentru a ajunge la un alt acord (a se vedea Decizia nr. 92 din 28 februarie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 651 din 8 august 2017, paragraful 52). De abia după expirarea termenului menționat la art. 5 se poate încheia actul de dare în plată. Cu alte cuvinte, în cazul în care părțile sunt de acord că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 4 alin. (1) din lege, acestea pot negocia pe toată perioada cuprinsă între data transmiterii notificării și cea a încheierii actului de dare în plată pentru menținerea utilității sociale a contractului de credit. În caz de neînțelegeri cu privire la îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 4 alin. (1) din lege, urmează faza procesuală, și anume soluționarea contestației creditorului. Dacă este respinsă contestația deoarece instanța judecătorească a stabilit că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 77/2016, părțile pot negocia, pentru a evita darea în plată a bunului imobil ipotecat, în sensul adaptării contractului. Astfel, contractul de credit nu încetează în mod automat, ci legea prevede și o fază ulterioară contestației, și anume obligația părților de a încheia actul de dare în plată [art. 7 alin. (6) din Legea nr. 77/2016]. În cazul în care creditorul refuză semnarea actului de dare în plată, debitorul poate formula, în temeiul art. 8 alin. (1) din aceeași lege, o acțiune prin care cere instanței să pronunțe o hotărâre prin care să se constate stingerea obligațiilor născute din contractul de credit ipotecar și să se transmită dreptul de proprietate către creditor. În acest caz, instanța, admițând acțiunea, realizează stingerea oricărei datorii a debitorului față de creditor (art. 10 din aceeași lege). ...