Decizia CCR nr. 253/2025Punctul 18

18. Plecând de la aceste premise, prin Decizia nr. 276 din 10 mai 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 572 din 28 iulie 2016, paragraful 20, Curtea a statuat că este unica autoritate jurisdicțională care are competența de a interpreta Constituția, iar în privința normelor supuse controlului de constituționalitate, interpretarea este realizată de instanțele judecătorești, conform art. 126 alin. (1) din Constituție. Prin urmare, interpretarea dată normelor juridice trebuie să fie una general acceptată, aceasta putându-se realiza fie prin pronunțarea de către Înalta Curte de Casație și Justiție a unor hotărâri prealabile sau în soluționarea unor recursuri în interesul legii, fie printr-o practică judiciară constantă. Or, în cauza de față, Curtea constată că în privința modului de interpretare a normei juridice supuse controlului de constituționalitate nu au fost pronunțate nici hotărâri prealabile, nici hotărâri în soluționarea unor recursuri în interesul legii, care să contravină dispozițiilor Legii fundamentale. Cu privire la practica judiciară existentă, Curtea observă că autoarea afirmă că aceasta este „neomogenă“ fără a indica hotărârile judecătorești pe care să fundamenteze această afirmație. Mai mult, din cele comunicate de instanța care a sesizat Curtea, la nivelul Tribunalului București - Secția a II-a contencios administrativ și fiscal, practica este unitară în sensul competenței materiale a acestei instanțe de a soluționa cererile împotriva deciziilor emise de președinții curților de apel. ...