Decizia CCR nr. 38/2025Punctul 19

19. În continuare, având în vedere dispozițiile art. 52 alin. (1) din Legea nr. 370/2004, Curtea observă că în ceea ce privește noțiunea de „fraudă“, în jurisprudența sa, a statuat că aceasta reprezintă orice acțiune ilegală care are loc înaintea, în timpul sau după încheierea votării ori în timpul numărării voturilor și încheierii proceselor-verbale și care are ca rezultat denaturarea voinței alegătorilor și crearea de avantaje concretizate prin voturi și mandate în plus pentru un partid politic, o alianță politică, o alianță electorală sau un candidat independent. Curtea a reținut că: (i) anularea alegerilor poate să intervină numai în cazul în care votarea și stabilirea rezultatelor au avut loc prin fraudă; (ii) nu orice fraudă din procesul electoral este echivalentă cu fraudarea alegerilor, ci numai frauda care este de natură să modifice atribuirea mandatului (sau, după caz, ordinea candidaților care pot participa la al doilea tur de scrutin); (iii) cererea de anulare a alegerilor trebuie motivată și însoțită de dovezile pe care se întemeiază. Curtea a reținut că în cursul unei campanii electorale sunt posibile anumite neregularități, dar valabilitatea alegerilor depinde de dimensiunile și de amploarea neregularităților constatate de autoritățile statului (a se vedea Hotărârea nr. 39 din 14 decembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 924 din 30 decembrie 2009, și Hotărârea nr. 57 din 6 noiembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 815 din 7 noiembrie 2014). ...