Decizia CCR nr. 233/2025Punctul 10

10. În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că prevederile legale criticate sunt neconstituționale în măsura în care organizațiile sindicale nu pot introduce acțiuni în contencios administrativ, în numele membrilor de sindicat, la instanța competentă teritorial, pe a cărei rază își are sediul organizația sindicală reclamantă. În acest sens, se arată că dispozițiile art. 10 alin. (4) din Legea nr. 554/2004 sunt lipsite de claritate și previzibilitate, având în vedere că în cuprinsul acestei legi există, la art. 1 alin. (3) , (4) , (5) și (8) și la art. 10 alin. (3) , prevederi exprese privind instanța de contencios administrativ competentă să soluționeze cererile, în funcție de persoana care sesizează instanța și calitatea acesteia. În raport cu prevederile exprese ale art. 1 alin. (3) -(8) și ale art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, introducerea alin. (4) al art. 10 nu era necesară, cu atât mai mult cu cât sintagma „indiferent de calitatea acestuia din proces“ este lipsită de claritate și precizie, ceea ce contravine principiului legalității, consacrat de art. 1 alin. (5) din Constituție. Or, în condițiile în care, în baza art. 10 alin. (4) din Legea nr. 554/2004 și fără să țină cont de calitatea procesuală activă conferită organizațiilor sindicale de Legea dialogului social nr. 62/2011, instanțele de contencios administrativ invocă din oficiu necompetența teritorială de soluționare a acțiunilor introduse de organizațiile sindicale în baza împuternicirii membrilor de sindicat, în raport cu domiciliul persoanei fizice - membru de sindicat, este evident că textul art. 10 alin. (4) este lipsit de claritate și precizie, contrar prevederilor art. 1 alin. (5) din Constituție. Se arată că, prin Decizia nr. 175 din 15 aprilie 2004, Curtea Constituțională s-a pronunțat în privința dreptului organizațiilor sindicale de a introduce acțiuni în justiție în numele membrilor lor și de a-i reprezenta pe aceștia în cauzele al căror obiect este compatibil cu rolul sindicatelor, respectiv de a apăra drepturile sau interesele profesionale, economice și sociale ale membrilor lor. De asemenea, în susținerea criticilor de neconstituționalitate sunt invocate dispozițiile art. 28 alin. (3) din Legea dialogului social nr. 62/2011 (în prezent, abrogată prin art. 189 din Legea nr. 367/2022 privind dialogul social), care consacră expres calitatea procesuală activă a organizațiilor sindicale în acțiunile formulate de acestea în baza împuternicirii scrise din partea membrilor de sindicat, și Decizia nr. 1 din 21 ianuarie 2013, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să soluționeze recursul în interesul legii. ...