Decizia CCR nr. 165/2025Punctul 11

11. De asemenea, în ceea ce privește art. 64 și art. 483 din Codul de procedură civilă, Curtea observă că, în dinamica legislativă, acestea au fost modificate prin art. I pct. 3 și pct. 49 din Legea nr. 310/2018 pentru modificarea și completarea Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1074 din 18 decembrie 2018. În această situație, Curtea reține că, astfel cum reiese din motivarea excepției de neconstituționalitate, autoarea acesteia se raportează numai la art. 64 alin. (1) , (2) și (3) și la art. 483 alin. (1) și (2) teza finală din Codul de procedură civilă (context în care face referire și la Legea nr. 2/2013). Referitor la art. 483 alin. (2) teza finală din Codul de procedură civilă, raportat la cauza de față și la data la care a început litigiul, Curtea constată că aplicarea acestor dispoziții a fost prorogată, succesiv, pentru data de 1 ianuarie 2019, potrivit art. XVIII alin. (1) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 89 din 12 februarie 2013, astfel cum a fost modificat prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2015 pentru prorogarea unor termene prevăzute de Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 964 din 24 decembrie 2015, și prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 95/2016 pentru prorogarea unor termene, precum și pentru instituirea unor măsuri necesare pregătirii punerii în aplicare a unor dispoziții din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1009 din 15 decembrie 2016. Totodată, prin dispozițiile art. XVIII alin. (2) teza finală din Legea nr. 2/2013 s-a stabilit că nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului, soluție legislativă care este similară cu cea cuprinsă în dispozițiile art. 483 alin. (2) teza finală din Codul de procedură civilă și a cărei aplicabilitate a fost menținută prin modificările succesive operate prin ordonanțele de urgență antereferite. Ca atare, în aceste circumstanțe, Curtea reține spre analiză dispozițiile art. 64 alin. (1) -(3) , ale art. 483 alin. (1) din Codul de procedură civilă, precum și ale art. XVIII alin. (2) teza finală din Legea nr. 2/2013. ...