Decizia CCR nr. 160/2025Punctul 18

CCR · decizie de neconstituționalitate · 08.04.2025 · dosar 27/57/2020
Punctul 18
18. Referitor la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 21 alin. (1) și (3) și ale art. 30 alin. (2) din Legea nr. 101/2016, Curtea observă că autoarele excepției nu dezvoltă critici de neconstituționalitate concrete, prin care să arate o contrarietate a textelor criticate în raport cu dispozițiile constituționale invocate. Potrivit Deciziei nr. 1.313 din 4 octombrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 6 ianuarie 2012, Curtea a conturat o anumită structură inerentă și intrinsecă oricărei excepții de neconstituționalitate. Aceasta cuprinde 3 elemente: textul contestat din punctul de vedere al constituționalității, textul de referință pretins încălcat, precum și motivarea de către autorul excepției a relației de contrarietate existente între cele două texte, cu alte cuvinte, motivarea neconstituționalității textului criticat. Indiscutabil primul element al excepției se circumscrie fie simplei indicări a textului pretins neconstituțional, fie menționării conținutului său normativ, iar cel de-al doilea indicării textului sau principiului constituțional pretins încălcat. În condițiile în care primele două elemente pot fi determinate absolut, al treilea element comportă un anumit grad de relativitate determinat tocmai de caracterul său subiectiv. Astfel, motivarea în sine a excepției, ca element al acesteia, nu este neapărat un criteriu material sau cantitativ, ci, dimpotrivă, ea rezultă din dinamica primelor elemente. Prin urmare, materialitatea motivării excepției nu este o condiție sine qua non a existenței acesteia. În aceste condiții, Curtea a constatat că în situația în care textul de referință invocat este suficient de precis și clar, astfel încât instanța constituțională să poată reține în mod rezonabil existența unei minime critici de neconstituționalitate, ea este obligată să analizeze pe fond excepția de neconstituționalitate și să considere, deci, că autorul acesteia a respectat și a cuprins în excepția ridicată cele 3 elemente menționate. Aplicând considerentele de principiu dezvoltate de Curte în Decizia nr. 1.313 din 4 octombrie 2011, precitată, instanța de contencios constituțional reține că o parte din textele de referință invocate de autoare sunt suficient de clare și precise astfel încât să poată analiza pe fond excepția invocată. ...
Sursa oficială ↗