Decizia ÎCCJ nr. 3/2019 (HP)Punctul III

III. Expunerea succintă a procesului 4. Prin Cererea înregistrată la 30 octombrie 2017 pe rolul Judecătoriei Buzău, cu nr. 14.090/200/2017, petenții X și Y au solicitat ca, în temeiul dispozițiilor art. 59 din Legea nr. 192/2006, să se pronunțe o hotărâre judecătorească prin care să se încuviințeze Acordul de mediere nr. xx încheiat la data de 16 octombrie 2017 la Biroul mediatorului A, cu privire la desfacerea căsătoriei prin acordul părților. ... 5. În fapt, părțile au arătat că au ajuns la o înțelegere cu privire la desfacerea căsătoriei și au solicitat să se ia act de acordul de mediere, prin pronunțarea unei hotărâri de expedient în acest sens. ... 6. Prin Sentința nr. 747 din 14 februarie 2018, Judecătoria Buzău - Secția civilă a admis excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată, invocată din oficiu, și a respins, ca inadmisibilă, cererea având ca obiect consfințirea acordului de mediere formulată de petenți, reținând că, potrivit art. 64 alin. (1) din Legea nr. 192/2006, neînțelegerile dintre soți care pot face obiectul medierii sunt cele privind continuarea căsătoriei, nu și divorțul, că divorțul este o acțiune personală care privește statutul persoanei și că acesta nu figurează printre cauzele limitativ prevăzute de art. 64 alin. (1^1) din același act normativ, în care acordurile de mediere pot îmbrăca forma unor hotărâri de expedient. Prin urmare, sesizarea instanței nu poate fi făcută decât printr-o cerere de desfacere a căsătoriei, iar nu printr-o cerere de consfințire a acordului de mediere cu privire la divorțul părților. Dispozițiile speciale de procedură prevăzute de art. 916 coroborate cu art. 194 și art. 930 din Codul de procedură civilă impun cererii de divorț cuprinderea unor mențiuni obligatorii și atașarea actelor de stare civilă corespunzătoare ale soților. Alin. (4) al art. 916 din Codul de procedură civilă prevede în mod expres că la cerere poate fi atașată înțelegerea soților rezultată din mediere cu privire la desfacerea căsătoriei și la rezolvarea aspectelor accesorii divorțului, însă acordul de mediere nu poate să cuprindă decât înțelegerea soților cu privire la efectele divorțului, sesizarea instanței putându-se face numai prin cele două modalități prevăzute de art. 373 lit. a) din Codul civil, la cererea ambilor soți ori a unuia dintre soți acceptată de celălalt soț. Or, în cauză, soții au solicitat prin cererea introductivă doar ca instanța să ia act de acordul de mediere, ce privește desfacerea căsătoriei și aspectele accesorii. ... 7. Împotriva acestei sentințe au declarat apel petenții. ... 8. La termenul de judecată din 26 septembrie 2018, apelanta-petentă Y, prin mandatar, a solicitat sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile cu privire la următoarea problemă de drept: „dacă în interpretarea dispozițiilor art. 59 alin. (2) din Legea nr. 192/2006 se înțelege că mediatorul se poate pronunța asupra cererilor de divorț/continuare a căsătoriei, părțile putând cere instanței să consfințească înțelegerea lor, sau cererea astfel formulată, având ca obiect consfințirea acordului de mediere, trebuie respinsă de instanțe prin inadmisibilitate“. ... 9. Prin încheierea pronunțată la același termen, instanța de apel a considerat admisibilă sesizarea și, reformulând problema de drept, a solicitat Înaltei Curți de Casație și Justiție ca, în procedura prevăzută de art. 519 și următoarele din Codul de procedură civilă, să lămurească dacă „instanța de judecată poate lua act de acordul de mediere, prin care părțile s-au înțeles cu privire la desfacerea căsătoriei și la rezolvarea aspectelor accesorii divorțului, conform art. 64 alin. (2) și art. 59 alin. (2) din Legea nr. 192/2006“. Totodată, în temeiul dispozițiilor art. 520 alin. (2) din Codul de procedură civilă, s-a dispus suspendarea judecății. ... ...