Decizia CCR nr. 186/2025Punctul 30

30. Cu privire la nivelul reglementat de salarizare a personalului plătit din fonduri publice, Curtea a arătat constant în jurisprudența sa că este dreptul autorității legiuitoare să elaboreze măsuri de politică legislativă în domeniul salarizării în concordanță cu condițiile economice și sociale existente la un moment dat, aspect reținut și în jurisprudența în materie a Curții Europene a Drepturilor Omului. Statul este cel în măsură să stabilească valoarea sumelor care urmează să fie plătite angajaților săi din bugetul de stat. Statul poate dispune introducerea, suspendarea sau încetarea plății unor astfel de sume prin modificări legislative corespunzătoare (a se vedea, de exemplu, Hotărârea din 8 noiembrie 2005, pronunțată în Cauza Kechko împotriva Ucrainei, paragraful 23), întrucât statele se bucură de o largă marjă de apreciere pentru a determina oportunitatea și intensitatea politicilor lor în acest domeniu (spre exemplu, Hotărârea din 8 decembrie 2009, pronunțată în Cauza Wieczorek împotriva Poloniei, paragraful 59, și Hotărârea din 2 februarie 2010, pronunțată în Cauza Aizpurua Ortiz și alții împotriva Spaniei, paragraful 57). Așadar, stabilirea principiilor și a condițiilor concrete de acordare a drepturilor salariale ale personalului plătit din fonduri publice intră în atribuțiile exclusive ale legiuitorului (a se vedea, de exemplu, Decizia nr. 700 din 31 octombrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 58 din 29 ianuarie 2020, paragrafele 38 și 39). ...