Decizia ÎCCJ nr. 85/2018 (HP)Punctul VI

VI. Punctul de vedere al completului de judecată care a formulat sesizarea cu privire la dezlegarea chestiunii de drept 16. Completul de judecată învestit cu soluționarea apelului în Dosarul nr. 32.691/3/2017 a opinat că rațiunea legiuitorului român în adoptarea Legii nr. 165/2013 a fost aceea de a institui o procedură administrativă, supusă unor termene legale, înăuntrul cărora entitățile prevăzute de art. 33 și 34 din lege au obligația soluționării cererilor înregistrate și nerezolvate până la data intrării în vigoare a acestui act normativ, în sensul emiterii unei decizii de admitere sau de respingere a acestora, urmând ca deciziile emise să fie supuse controlului judecătoresc. ... 17. Procedura de restituire a imobilelor naționalizate a fost scindată în trei etape distincte obligatorii: 1. etapa administrativă, în cadrul căreia unitatea deținătoare soluționează notificarea prin emiterea unei dispoziții motivate; ... 2. etapa jurisdicțională, cea prevăzută de Legea nr. 10/2001, al cărei punct final (în cazul în care s-a stabilit calitatea de persoană îndreptățită și au fost excluse celelalte măsuri reparatorii prevăzute de lege - regula restituirii în natură și celelalte subsidiare și alternative, prin echivalent - compensare cu alte bunuri sau servicii) îl reprezintă hotărârea judecătorească prin care se analizează pe fond notificarea, prin prisma condițiilor prevăzute de art. 1-3 din Legea nr. 10/2001; ... 3. procedura execuțională derulată sub imperiul titlului VII din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, cu modificările și completările ulterioare (Legea nr. 247/2005), de stabilire și plată, până la apariția Legii nr. 165/2013. ... ... 18. Având în vedere că până la apariția Legii nr. 165/2013 nu au fost soluționate notificările formulate de persoanele îndreptățite, legiuitorul a stipulat termene distincte pentru entitățile notificate, până la expirarea cărora acestea aveau obligația legală de a soluționa notificările cu care au fost învestite. ... 19. Curtea a constatat că data la care încep să curgă termenele este prevăzută în mod expres de către legiuitor, însă în ceea ce privește durata termenului, respectiv de 12 luni, de 24 de luni sau de 36 de luni, aceasta nu este stabilită în concret, ci depinde de numărul cererilor înregistrate și nesoluționate la unitatea administrativ-teritorială, fiind diferită în funcție de entitatea notificată. ... 20. Astfel, fiecare entitate notificată avea obligația legală de a stabili numărul cererilor înregistrate și nesoluționate, de a afișa aceste date la sediul său și de a le comunica Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților. ... 21. De asemenea, Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților trebuia să centralizeze și să publice pe pagina de internet denumirea fiecărei unități notificate și numărul cererilor înregistrate și nesoluționate, în funcție de care se putea stabili data expirării termenului prevăzut de art. 33 alin. (1) din Legea nr. 165/2013. ... 22. Curtea a învederat că legiuitorul nu a stabilit termenul la care ar fi trebuit să fie afișate informațiile menționate, fie pe site, fie la sediul instituțiilor respective, și nici sancțiunea în cazul neîndeplinirii obligațiilor menționate, motiv pentru care, în majoritatea cazurilor, unitățile notificate nu și-au îndeplinit aceste obligații înainte de expirarea termenelor prevăzute de art. 33 alin. (1) din Legea nr. 165/2013. ... 23. Curtea a susținut că nici Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților nu a publicat pe site-ul său informațiile respective, într-un termen rezonabil de 6 luni de la data de 1 ianuarie 2014, dată de la care au început să curgă termenele respective. ... 24. În aceste condiții, Curtea a constatat că dispozițiile art. 33 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 nu sunt clare, previzibile și accesibile, deoarece persoana îndreptățită nu a avut cunoștință despre durata termenului aplicabil în situația sa concretă -12 luni, 24 de luni sau 36 de luni, întrucât nu a avut acces la informațiile necesare privind numărul cererilor înregistrate și nesoluționate de entitatea respectivă. ... 25. De aceea, nu se poate pretinde persoanei îndreptățite să respecte un termen, în condițiile în care nu cunoaște durata acestuia, din culpa exclusivă a entității deținătoare, care nu a afișat pe site-ul său informațiile necesare. ... 26. Culpa entității deținătoare este cu atât mai evidentă, în condițiile în care ar fi trebuit să soluționeze notificarea încă din anul 2001 și ar fi trebuit să își îndeplinească această obligație în termenul de grație stabilit de legiuitor în favoarea entităților deținătoare prin adoptarea Legii nr. 165/2013. ... 27. În aceste condiții, deși dispozițiile legale aparent par clare, previzibile și accesibile, în fapt sunt lipsite de claritate, previzibilitate și accesibilitate, deoarece durata termenelor prevăzute pentru soluționarea notificărilor de către entitățile deținătoare nu este clară, ci depinde de factori obiectivi (numărul cererilor înregistrate și nesoluționate și denumirea entității notificate), dar și de factori subiectivi (îndeplinirea obligațiilor de către entitățile notificate de a centraliza și a afișa la sediul lor numărul notificărilor). ... 28. Bineînțeles, nu trebuie neglijată atitudinea de pasivitate a entităților deținătoare care nu au soluționat notificările menționate de aproximativ 17 ani și care au beneficiat de termenul de grație instituit prin Legea nr. 165/2013 în favoarea lor. ... 29. De asemenea, nu trebuie neglijat aspectul că persoanei îndreptățite i-a fost paralizat dreptul de acces la justiție, în virtutea dispozițiilor art. 33 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, având în vedere Decizia nr. 5 din 16 martie 2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 272 din 23 aprilie 2015, prin care s-a statuat că este prematură cererea de chemare în judecată privind soluționarea pe fond a notificării nerezolvate de către entitatea deținătoare, cerere introdusă după intrarea în vigoare a Legii nr. 165/2013, dar anterior împlinirii termenelor din procedura prealabilă reglementate de acest act normativ. ... 30. În raport cu toate aceste considerente, Curtea a apreciat că termenele prevăzute de art. 33 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 constituie termene legale imperative stabilite în sarcina unităților deținătoare, înăuntrul cărora acestea aveau obligația legală de a soluționa notificările cu care au fost învestite, însă sancțiunea nerespectării acestora pe plan procesual civil nu există, nefiind menționată în cuprinsul dispozițiilor capitolului V din lege. ... 31. Singura sancțiune aplicabilă este numai pe plan procesual penal, cu condiția să fie întrunite elementele constitutive ale vreunei infracțiuni în legătură cu serviciul. ... 32. În ceea ce privește termenul de 6 luni prevăzut de art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013, acesta a fost reglementat în favoarea persoanei îndreptățite. Intervalul de timp de 6 luni în care persoana îndreptățită are posibilitatea de a se adresa instanței are semnificația unui termen procedural, de exercitare a dreptului de sesizare a instanței de judecată cu soluționarea acțiunii în realizarea dreptului. ... 33. Astfel, termenul de 6 luni este un termen procedural legal, însă sancțiunea nerespectării acestuia constă numai în decăderea persoanei îndreptățite de a formula acțiunea întemeiată pe dispozițiile art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013. ... 34. Opinia Curții este că expirarea termenului de 6 luni, prevăzut de art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013, restricționează numai exercitarea acțiunii întemeiate pe dispozițiile Legii nr. 165/2013, însă nu afectează dreptul subiectiv al persoanei îndreptățite a obține măsuri reparatorii. ... 35. Astfel, titularul notificării nesoluționate de unitatea deținătoare are posibilitatea să exercite alte căi procedurale în vederea valorificării dreptului său subiectiv de a obține măsuri reparatorii, respectiv acțiunile care nu intră în câmpul de reglementare al Legii nr. 165/2013, ci sunt întemeiate pe dispozițiile art. 26 din Legea nr. 10/2001, având ca obiect constatarea refuzului entității să soluționeze notificarea și obligarea acesteia să o soluționeze, precum și acțiunea în soluționarea pe fond a notificării de către instanța de judecată. ... 36. Legiuitorul a reglementat expres, prin dispozițiile art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013, pentru situația în care entitatea învestită de lege nu emite decizia în termenele prevăzute la art. 33 și 34 din aceeași lege, posibilitatea persoanei care se consideră îndreptățită de a se adresa instanței judecătorești în termen de 6 luni de la expirarea termenelor prevăzute de lege pentru soluționarea cererilor. ... 37. Prin folosirea sintagmei „se poate adresa“ legiuitorul a reglementat o normă cu caracter dispozitiv, și nu imperativ, prin care a consacrat posibilitatea, nu obligația persoanei îndreptățite de a se adresa instanței de judecată în vederea soluționării pe fond a notificării. ... 38. Curtea a apreciat că această interpretare corespunde scopului pentru care a fost adoptată Legea nr. 165/2013, și anume acela de a oferi un răgaz entităților deținătoare să soluționeze notificările, și nu scopului sancționării persoanelor îndreptățite, ale căror notificări nu au fost soluționate de aproximativ 17 ani. ... 39. În caz contrar, dacă s-ar aprecia că la expirarea termenului de 6 luni prevăzut de art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 persoana îndreptățită este decăzută din dreptul subiectiv de a obține măsuri reparatorii, în condițiile în care notificarea sa nu a fost soluționată timp de 17 ani, iar entitatea deținătoare nu și-a respectat obligația de a soluționa notificarea la expirarea termenelor prevăzute de art. 33 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 (termene stabilite exclusiv în favoarea acestora) și accesul persoanei îndreptățite la justiție a fost paralizat, ca efect al Deciziei nr. 5 din 16 martie 2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, atunci s-ar crea un dezechilibru evident și nepermis față de titularii notificărilor nesoluționate. ... 40. Astfel, nu ar fi respectat criteriul proporționalității între intervalul de timp avut la dispoziție de unitățile deținătoare să soluționeze notificările și termenul de 6 luni, înăuntrul căruia persoanele îndreptățite ar fi trebuit să formuleze acțiunea întemeiată pe dispozițiile art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013. ... 41. Având în vedere considerentele expuse, opinia Curții este că acțiunea formulată de persoana îndreptățită, având ca obiect soluționarea pe fond a notificării formulate, întemeiată pe dispozițiile art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013, promovată după expirarea termenului de 6 luni, este tardivă. Sancțiunea nerespectării termenului de 6 luni este o sancțiune cu efect pe plan procedural, în sensul că titularului notificării îi este limitat dreptul de a sesiza instanța de judecată în temeiul Legii nr. 165/2013, însă păstrează dreptul subiectiv de a obține măsuri reparatorii, care poate fi valorificat prin acțiuni care nu intră în câmpul de reglementare al Legii nr. 165/2013, ci sunt întemeiate pe dispozițiile Legii nr. 10/2001. ... ...