Decizia CCR nr. 200/2025Punctul 5

5. Se mai precizează că ipoteza normativă a dispozițiilor art. 229 alin. (3^2) din Legea nr. 71/2011 vizează două situații distincte, și anume: asistarea minorului la încheierea unor acte de dispoziție și, respectiv, asistarea sau reprezentarea acestuia la dezbaterea procedurii succesorale. Astfel, se susține că numirea curatorului special al minorului de către autoritatea tutelară, cu prilejul încheierii actelor de dispoziție, nu ridică probleme de constituționalitate, deoarece aceasta nu poate avea loc decât numai cu validarea sau confirmarea de către instanță. Prin urmare, lipsa reglementării normelor de organizare și funcționare a instanței de tutelă nu lipsește de eficiență scopul legiuitorului instituit prin reglementarea criticată, respectiv acela de implicare a instanței judecătorești în luarea unor decizii privind numirea curatorului special, întrucât, prin validarea sau confirmarea de către instanță, există un control efectiv din partea unei instanțe judecătorești, reglementarea beneficiind astfel de garanțiile de imparțialitate și de independență. ...