Decizia CCR nr. 133/2025Punctul 6

6. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului autorului excepției de neconstituționalitate, care solicită admiterea acesteia. Arată, în acest sens, că modificarea criticată a fost introdusă prin Legea nr. 232/2020 pentru modificarea și completarea Decretului-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum și celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri, care a reconfigurat parțial Decretul-lege nr. 118/1990, introducând și sintagma potrivit căreia „hotărârea tribunalului este definitivă“. Susține că se încalcă principiul egalității în drepturi, în condițiile în care art. 15 din Decretul-lege nr. 118/1990 permite atacarea cu recurs a hotărârilor similare pronunțate în materie. Totodată, decretullege face trimitere la Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, care prevede calea de atac a recursului, situație față de care modificarea introdusă prin Legea nr. 232/2020 apare ca inadecvată, întrucât se creează un paralelism contrar normelor de tehnică legislativă. Susține că modificarea adusă implicit și Legii nr. 554/2004 printro lege ordinară este neconstituțională prin raportare la prevederile art. 73 din Constituție. Susține, totodată, că sunt nesocotite și dispozițiile art. 129 din Legea fundamentală. ...