Decizia CCR nr. 133/2025Punctul 22

22. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că, prin prevederile Decretului-lege nr. 118/1990, legiuitorul român a acordat o serie de drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum și celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri. Astfel, conform art. 1 din actul normativ menționat, este considerat vechime în muncă și se ia în calcul la stabilirea pensiei și a celorlalte drepturi ce se acordă timpul cât o persoană, după data de 6 martie 1945, pe motive politice, a executat o pedeapsă privativă de libertate pentru infracțiuni politice; a fost privată de libertate în locuri de deținere în baza unor măsuri administrative sau pentru cercetări de către organele de represiune; a fost internată în spitale de psihiatrie; a avut stabilit domiciliu obligatoriu; a fost strămutată într-o altă localitate; a participat în acțiuni de împotrivire cu arma în mână și de răsturnare prin forță a regimului comunist până la data de 31 decembrie 1964; a fost deportată în străinătate după 23 august 1944; a fost constituită în prizonier de către partea sovietică după data de 23 august 1944. În cazul celor decedați, urmașii acestora au dreptul la pensie de urmaș [art. 3 alin. (2) din Decretul-lege nr. 118/1990]. ...