Decizia CCR nr. 133/2025Punctul 32

32. Sub acest aspect, Curtea observă că, în ipoteza normativă criticată în cauza de față, contestația cu privire la care se pronunță tribunalul reprezintă prin ea însăși o cale de atac împotriva deciziei autorității administrativ-jurisdicționale învestite prin Decretul-lege nr. 118/1990 cu soluționarea cererilor formulate de persoanele care se consideră îndreptățite să beneficieze de prevederile acestuia. Ca atare, situația se înscrie în paradigma exercitării dublului grad de jurisdicție exclusiv în materie penală, singura condiție rezultată desprinsă din jurisprudența Curții Constituționale fiind aceea ca hotărârea organului de jurisdicție administrativă să fie supusă controlului judecătoresc al instanței de contencios administrativ sau al altei instanțe competente, potrivit legii, părților neputându-li-se limita exercitarea acestui drept consfințit prin Constituție [a se vedea, de exemplu, Decizia Plenului Curții Constituționale nr. 1 din 8 februarie 1994, precitată, Decizia nr. 284 din 27 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 344 din 21 mai 2012, sau Decizia nr. 766 din 10 noiembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 17 din 11 ianuarie 2016, paragraful 16]. ...