Decizia CCR nr. 157/2025Punctul 34

34. Referitor la pretinsa încălcare a dispozițiilor art. 1 alin. (5) din Constituție, Guvernul observă că se invocă, pe de o parte, aspecte din conținutul expunerii de motive a legii criticate, care, în opinia autorilor, sunt eronate, iar, pe de altă parte, faptul că există o suprapunere de reglementare cu actuala legislație în vigoare, respectiv cu Legea nr. 291/2007 privind intrarea, staționarea, desfășurarea de operațiuni sau tranzitul forțelor armate străine pe teritoriul României și cu Legea nr. 122/2011 privind regimul armelor, dispozitivelor militare și munițiilor deținute de Ministerul Apărării Naționale și de forțele armate străine pe teritoriul României. Arată că, în acord cu jurisprudența Curții Constituționale, expunerea de motive a legii criticate nu poate forma obiectul controlului de constituționalitate. În acest sens, instanța de contencios constituțional a statuat constant că, de principiu, nu are competența să controleze modul de redactare a expunerilor de motive ale diverselor legi adoptate; expunerea de motive și, cu atât mai puțin, modul său de redactare nu au consacrare constituțională. Curtea Constituțională a reținut, de asemenea, că expunerea de motive, prin prisma art. 1 alin. (5) din Constituție, este un document de motivare necesar în cadrul procedurii de adoptare a legilor, însă, odată adoptată legea, rolul său se reduce la facilitarea înțelegerii acesteia. Prin urmare, Curtea a constatat că expunerea de motive a legii nu este decât un instrument al uneia dintre metodele de interpretare consacrate - metoda de interpretare teleologică. Aceasta presupune stabilirea sensului unei dispoziții legale ținându-se seama de finalitatea urmărită de legiuitor la adoptarea actului normativ din care face parte acea dispoziție. Astfel, expunerea de motive este doar un instrument dintre multe altele ale unei metode interpretative. Faptul că aceasta nu este suficient de precisă sau că nu lămurește toate aspectele de conținut ale normei nu duce la concluzia că însăși norma respectivă este neconstituțională pentru acest motiv, ea având doar o funcție de suport în interpretarea normei adoptate (în acest sens sunt invocate deciziile Curții Constituționale nr. 238 din 3 iunie 2020, paragraful 36, nr. 564 din 8 iulie 2020, paragraful 44, nr. 908 din 16 decembrie 2020, paragraful 100, nr. 120 din 16 martie 2023, paragrafele 55 și 56, și nr. 364 din 28 iunie 2023, paragraful 53). Având în vedere jurisprudența instanței de contencios constituțional indicată mai sus, Guvernul apreciază că, din acest punct de vedere, susținerea de neconstituționalitate este neîntemeiată. ...