Decizia CCR nr. 157/2025Punctul 81

81. Or, raportând aceste repere stabilite în jurisprudența Curții Constituționale la susținerile formulate de autori, Curtea nu poate reține că transferul de autoritate reglementat de legea criticată, invocat din perspectiva subordonării Statului Major al Apărării comandantului forțelor armate străine care conduce o operație militară pe teritoriul statului român, ar determina încălcarea principiului loialității constituționale sub aspectul respectării prevederilor legale și constituționale care stabilesc competența autorităților, colaborarea loială și respectul reciproc între autoritățile/instituțiile statului. Curtea reamintește că transferul de autoritate are în vedere o acțiune de predare/preluare a controlului și comenzii, la nivel operațional și/sau tactic, pe linie de subordonare și executare a ordinelor comandantului forței căruia i se subordonează „structura/forța desemnată“ (cu sensul de „unitate“, „formațiune“ cuprinsă în forțele terestre, aeriene, navale etc.) din cadrul Armatei României, participante la desfășurarea, pe timp de pace, a unor misiuni și operații militare pe teritoriul statului român, în condițiile strict prevăzute de normă, iar nu subordonarea Statului Major al Apărării, astfel cum susțin autorii obiecțiilor de neconstituționalitate. Curtea reține că Statul Major al Apărării - structură centrală a Ministerului Apărării Naționale - rămâne subordonat nemijlocit ministrului apărării naționale, potrivit art. 7 alin. (1) din Legea nr. 346/2006 privind organizarea și funcționarea Ministerului Apărării Naționale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 867 din 2 noiembrie 2017. Transferul de autoritate este o decizie cu caracter militar a comandamentului Statului Major al Apărării, luată în funcție de necesitățile tactice și, prin urmare, reflectă o posibilitate/o opțiune determinată de necesitatea de a realiza eficient operațiunile de apărare a țării, iar nu o obligație. De altfel, Curtea reține că, potrivit art. 7 alin. (3) din legea criticată, „(...) șeful Statului Major al Apărării poate dispune încetarea transferului de autoritate asupra forțelor Armatei României participante la misiuni și operații militare pe teritoriul statului român“. Cu alte cuvinte, pe timpul transferului de autoritate, șeful Statului Major al Apărării conduce în continuare Statul Major al Apărării și exercită comanda deplină a structurii de forțe a Armatei României, conform art. 14 alin. (1) din Legea nr. 346/2006. ...