Decizia ÎCCJ nr. 9/2018 (HP)Punctul VIII

VIII. Jurisprudența instanțelor naționale în materie 29. Referitor la interpretarea dispozițiilor art. 20 alin. (1) și (2) din anexa nr. VII din Legea-cadru nr. 284/2010, respectiv dacă, la încetarea raporturilor de serviciu/trecerea în rezervă/ retragere, polițiștii/militarii beneficiază de ajutoarele prevăzute de aceste dispoziții în situația în care legiuitorul, prin acte normative care reglementează salarizarea în sectorul bugetar, a stipulat că aceste prevederi nu se aplică, respectiv aceste ajutoare nu se acordă, la nivelul instanțelor naționale s-au conturat următoarele orientări jurisprudențiale: ... 30. Unele instanțe au respins acțiunile ca fiind prematur formulate sau ca nefondate/neîntemeiate. ... 31. În acest sens, s-a arătat că Legea-cadru nr. 284/2010 are caracter de lege generală, în timp ce Legea-cadru nr. 285/2011 este o lege specială, vizând aplicarea în anul 2011 a dispozițiilor Legii-cadru nr. 284/2010. Acest caracter de act normativ special în raport cu Legea-cadru nr. 284/2010 îl au și actele normative adoptate după anul 2011 în domeniul salarizării personalului plătit din fonduri publice, așadar și Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015. ... 32. Legea specială derogă de la prevederile legii generale și se aplică cu prioritate față de legea generală. ... 33. Chiar dacă dispozițiile art. 13 din Legea nr. 285/2011 se interpretează în sensul că nu elimină dreptul la acordarea ajutoarelor/indemnizațiilor în cazul în care ieșirea la pensie, retragerea, încetarea raporturilor de serviciu ori trecerea în rezervă a intervenit în anul 2011, ci doar suspendă exercițiul acestui drept, drepturile reglementate de art. 20 alin. (1) și (2) din cap. II al anexei nr. VII la Legea-cadru nr. 284/2010 nu au devenit exigibile nici până în prezent. ... 34. Ajutoarele în cauză nu fac parte din categoria drepturilor fundamentale, astfel că legiuitorul este liber să dispună cu privire la conținutul, limitele și condițiile de acordare a acestora, precum și să dispună diminuarea ori chiar încetarea acordării acestora, fără a fi necesară întrunirea condițiilor stabilite de art. 53 din Constituția României, republicată. ... 35. Raportat la toate aceste prevederi incidente, rezultă că dreptul la ajutoarele respective nu poate fi acordat, fiind supus unui termen suspensiv, care amână, până la împlinirea lui, începutul exercițiului dreptului subiectiv civil și al executării obligației civile corelative, fiind astfel amânată scadența obligației. ... 36. Instituțiile și autoritățile publice pârâte nu au un drept de opțiune între punerea sau nu în aplicare a dispozițiilor legale care reglementează interdicția analizată cu privire la ajutoarele pretinse de reclamanți, astfel că neacordarea drepturilor bănești solicitate constituie expresia conformării la dispozițiile legale cuprinse în legile anuale ale salarizării. ... 37. Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, prin Decizia nr. 16 din 8 iunie 2015, pronunțată în Dosarul nr. 689/1/2015, a admis sesizarea formulată de Curtea de Apel Pitești - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și a stabilit că „dispozițiile art. 9 din Legea nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare restabilirii echilibrului bugetar, cu modificările și completările ulterioare, vizează exercițiul dreptului de acordare a ajutoarelor sau, după caz, a indemnizațiilor, în sensul că acesta este suspendat în perioada 3 iulie-31 decembrie 2010, nu și existența acestui drept“. S-a reținut în considerentele deciziei că „din interpretarea normelor legale enunțate rezultă că voința legiuitorului nu a fost aceea de eliminare a beneficiilor acordate unor categorii socioprofesionale, respectiv de încetare a existenței dreptului la acordarea de ajutoare/indemnizații, ci doar de suspendare a exercițiului acestui drept“. ... 38. În consecință, refuzul pârâților de a acorda ajutoarele solicitate este unul justificat, în condițiile în care prin legile anuale ale salarizării legiuitorul a prevăzut în mod expres și imperativ că nu se aplică dispozițiile legale privind acordarea ajutoarelor sau, după caz, a indemnizațiilor la ieșirea la pensie, retragere, încetarea raporturilor de serviciu ori la trecerea în rezervă. ... 39. În acest sens, s-au pronunțat Curtea de Apel Alba Iulia, Tribunalul Neamț, Curtea de Apel Brașov, Tribunalul Covasna, Curtea de Apel București, Tribunalul București, Tribunalul Ialomița, Tribunalul Ilfov, Tribunalul Giurgiu (într-o opinie minoritară), Tribunalul Bistrița-Năsăud, Tribunalul Cluj, Curtea de Apel Cluj (în opinie majoritară), Tribunalul Constanța, Curtea de Apel Iași, Curtea de Apel Oradea, Curtea de Apel Pitești, Curtea de Apel Ploiești, Tribunalul Dâmbovița, Curtea de Apel Târgu Mureș, Curtea de Apel Timișoara, Curtea de Apel Suceava și Tribunalul Prahova (la nivelul acestor două din urmă existând și soluții contrare). ... 40. Alte instanțe au apreciat că acțiunile sunt întemeiate, fiind obligat angajatorul la plata ajutoarelor; au fost identificate și hotărâri judecătorești prin care s-a dispus ca plata să se efectueze la încetarea cauzei de suspendare legală. ... 41. Pentru a se pronunța astfel, s-a reținut că dreptul pretins își găsește temeiul juridic în art. 7 alin. (1) din Legea-cadru nr. 284/2010. Această normă legală a fost exclusă de la aplicare în fiecare an bugetar prin diferite dispoziții legale: art. 9 din Legea nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, cu modificările și completările ulterioare, art. 13 din Legea nr. 285/2010, art. 9 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2010, art. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 84/2012, art. 10 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 103/2013, art. 9 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014 și art. 11 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015. ... 42. Din prevederile legale anterior menționate nu rezultă în mod neechivoc voința legiuitorului de a nu recunoaște dreptul stabilit de Legea-cadru nr. 284/2010 prin legile anuale de aplicare. Dacă ar fi fost așa, ar fi procedat la abrogarea lui expresă, ceea ce însă nu s-a realizat. ... 43. În acest context, s-a apreciat că persoana care se află în această situație poate revendica stabilirea și recunoașterea dreptului. A impune acceptarea unor conduite aleatorii din partea statului în materia unor drepturi fundamentale înseamnă a priva de conținut dreptul de proprietate, garantat prin Protocolul 1 la Convenția europeană a drepturilor omului. Din această perspectivă, în astfel de situații se poate susține că este încălcat dreptul convențional al drepturilor omului, deoarece se poate justifica cu temei că persoana în cauză deține un bun în sensul jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, putându-se aplica inclusiv teoria dreptului câștigat. ... 44. Nu poate rămâne, așadar, la aprecierea legiuitorului (în marja sa de reglementare) dacă acordă sau nu un anumit spor sau avantaj de natură salarială pentru că dreptul, deși există, este golit de substanță prin efectul normelor legale anuale. Or, deși norma de principiu nu a fost abrogată expres, ea este înlăturată de la aplicare fără nicio justificare legală, în acest sens fiind și Decizia nr. 16 din 8 iunie 2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept. Nu poate fi acceptat efectul dilatoriu sine die al unei astfel de reglementări, o astfel de abordare lipsind de conținut, pe termen lung, însuși dreptul. ... 45. În acest sens s-au pronunțat Tribunalul Giurgiu, Tribunalul Călărași, Tribunalul Teleorman, Curtea de Apel Cluj, Tribunalul Prahova, Curtea de Apel Suceava și Tribunalul Botoșani. ... 46. Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție nu a comunicat niciun punct de vedere cu privire la problema de drept care formează obiectul sesizării. ... ...