Decizia CCR nr. 124/2025Punctul 4

4. În motivarea excepției de neconstituționalitate, cu privire la dispozițiile art. 155 alin. (1) din Codul penal, se susține că, în urma pronunțării de către Curtea Constituțională a Deciziei nr. 297 din 26 aprilie 2018, prin care s-a constatat că soluția legislativă care prevede întreruperea cursului termenului prescripției răspunderii penale prin îndeplinirea „oricărui act de procedură în cauză“, din cuprinsul dispozițiilor art. 155 alin. (1) din Codul penal, este neconstituțională, dispozițiile art. 155 alin. (1) din Codul penal, în redactarea rămasă aplicabilă ca efect al deciziei anterior menționate, sunt lipsite de claritate, precizie și previzibilitate, fiind contrare standardelor de calitate a legii, prevăzute la art. 1 alin. (5) din Constituție și la art. 7 din Convenție. Se arată că aceeași decizie a produs efectele juridice prevăzute la art. 147 alin. (1) din Constituție, dispozițiile art. 155 alin. (1) din Codul penal nemaiputând fi aplicate. Prin urmare, chiar dacă, ulterior momentului antereferit, au fost îndeplinite acte de procedură în anumite cauze penale, acestea nu au determinat întreruperea cursului prescripției răspunderii penale și, implicit, nu au început să curgă noi termene de prescripție. Așadar, se susține că la data invocării excepției de neconstituționalitate erau aplicabile termenele generale de prescripție prevăzute la art. 154 din Codul penal care nu mai puteau fi întrerupte. Se arată că, în sensul interpretării anterior arătate, este întreaga jurisprudență a instanțelor naționale. Este invocată jurisprudența Curții Constituționale referitoare la calitatea legii, respectiv Decizia nr. 26 din 18 ianuarie 2012 și Decizia nr. 31 din 27 ianuarie 2016. ...