Decizia ÎCCJ nr. 37/2018 (HP)Punctul V

V. Punctele de vedere ale părților cu privire la dezlegarea chestiunii de drept 20. Reprezentantul intimatei-reclamante A. a solicitat, în principal, respingerea sesizării ca inadmisibilă și ca neîntemeiată, în subsidiar, pe motiv că nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de art. 519 din Codul de procedură civilă. Din perspectiva sa, dispozițiile art. 1 alin. (3) din Legea nr. 77/2016 sunt clare, prevederile acestui articol aplicându-se și în cazul în care creanța creditorului izvorând dintr-un contract de credit este garantată cu fideiusiunea sau solidaritatea unuia sau mai multor codebitori sau coplătitori, arătând că există decizii ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, sens în care a menționat Decizia nr. 763 din 10.03.2015 și Decizia nr. 441 din 2.03.2016, prin care s-a reținut că persoana fizică, în calitate de garant al restituirii unui împrumut, nu are calitate de consumator în sensul Legii nr. 193/2000. Pe de altă parte, a susținut că art. 1 alin. (3) din Legea nr. 77/2016 se raportează la dispozițiile art. 6 alin. (1) din același act normativ care prevede expres că demersurile prevăzute la art. 5,7 și 9 pot fi întreprinse și de către codebitor, precum și de garanții personali sau ipotecari ai consumatorului, sens în care împrumutatul trebuie să fie consumator. În concluzie, a arătat că, în opinia sa, nu este oportună sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție. De asemenea, și cu privire la art. 4 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 77/2016 a considerat că sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție nu se impune, întrucât Legea nr. 77/2016 este o lege socială, așa cum a statuat Curtea Constituțională, iar împrumutul se acordă pentru achiziția de locuințe ori trebuie să fie garantat cel puțin cu o locuință, neavând relevanță unde este stabilit domiciliul codebitorului sau al garanților. ... ...