Decizia CCR nr. 63/2025Punctul 19

19. În acest context, Curtea a reținut că atât procedura de soluționare a plângerilor formulate împotriva proceselor-verbale de constatare și sancționare a contravențiilor, ce urmează calea prevăzută de Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, cât și procedura de stabilire și constatare a contravențiilor, de aplicare a sancțiunilor, de contestare a deciziilor și a oricăror alte acte administrative emise de A.S.F., care urmează calea Legii nr. 554/2004, așa cum dispun prevederile art. 21^3 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 93/2012 și ale celor cuprinse în titlul X: Răspunderi și sancțiuni - în parte referitoare la aplicarea sancțiunilor [spre exemplu, art. 278 alin. (1) din Legea nr. 297/2004, titlu din care face parte și art. 274 alin. (1) și (3) criticat în cauza de față] -, sunt norme de procedură edictate de legiuitor în virtutea dispozițiilor constituționale ale art. 61 alin. (1) , potrivit căruia „Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român și unica autoritate legiuitoare a țării“, coroborate cu ale art. 126 alin. (2) și ale art. 129, care statuează cu privire la competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată, ce sunt prevăzute numai prin lege, și cu privire la căile de atac, respectiv cu privire la faptul că, împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii. ...