DECIZIE 9/2018Punctul 6

6. Raportul asupra recursului în interesul legii Judecătorul-raportor a opinat în sensul că recursul în interesul legii promovat de Colegiul de conducere al Curții de Apel București nu este admisibil, întrucât nu îndeplinește cumulativ condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 471 și 472 din Codul de procedură penală. Astfel, o primă problematică manifestată în cauză, cu repercusiuni asupra aspectului admisibilității sesizării, derivă din caracterul generos al titulaturii chestiunii de drept aduse în discuție - „Posibilitatea cenzurării procedurii de cameră preliminară în apel“, aflată în contradicție cu planul circumscris de analiză a aceleiași chestiuni inserate în actul de sesizare - „în situația în care există un caz de nulitate absolută [n.n., dintre cele prevăzute de art. 281 alin. (1) lit. a) -d) din Codul de procedură penală] privind un act din procedura camerei preliminare, invocat în apel, se poate sau nu se poate dispune trimiterea spre rejudecare la camera preliminară“. O altă problematică manifestată în cauză, circumscrisă analizei restrânse a chestiunii de drept - doar aceasta făcând obiect „soluției propuse de Colegiului de conducere al Curții de Apel București asupra problemei de drept în discuție“, respectiv cea în care există un caz de nulitate absolută, dintre cele prevăzute de art. 281 alin. (1) lit. a) - d) din Codul de procedură penală, privind un act din procedura camerei preliminare, invocat în apel, vizează insuficiența soluțiilor jurisprudențiale opuse manifestate în materie. Din conținutul hotărârilor judecătorești indicate în cuprinsul sesizării de față, ce au fost analizate, reiese că nu este vorba despre o jurisprudență neunitară consolidată. Ilustrarea unei opinii jurisprudențiale, în cadrul căreia se consideră că nu este posibilă cenzurarea procedurii de cameră preliminară în apel și nu este posibilă trimiterea cauzei spre rejudecare, cu reluarea cauzei din etapa camerei preliminare, a fost înfățișată printr-o singură hotărâre judecătorească. În consecință, în recursul în interesul legii cu care instanța supremă a fost învestită, scopul procedurii, adică asigurarea interpretării și aplicării unitare a unor texte de lege supuse examinării, printr-o dezlegare de principiu, dar care să rezolve întreaga problematică posibilă, nu poate fi realizat. ...