Decizia ÎCCJ nr. 17/2018 (HP)Punctul VII

VII. Jurisprudența instanțelor naționale în materie 43. Jurisprudența Curții de Apel Craiova - instanța de trimitere a comunicat că la nivelul acestei instanțe au existat și există mai multe cauze repetitive, cu același obiect. Soluționarea unora dintre aceste cauze a condus la existența unei practici neunitare, ca urmare a interpretării diferite a dispozițiilor enunțate în încheierea de sesizare a Înaltei Curți de Casație și Justiție. Într-o primă opinie s-a reținut că timpul în care salariatul s-a aflat în consemn, la dispoziția angajatorului, reprezintă timp de muncă, astfel că remunerația primită pentru orele efectuate în aceste condiții ar fi trebuit să fie calculată conform dispozițiilor art. 123 din Codul muncii (spor de 75%) pentru ore suplimentare, respectiv cu spor pentru muncă în timpul nopții, calculat conform art. 126 din Codul muncii. Din suma totală astfel calculată, prima instanță a dedus sumele achitate deja cu titlu de spor de 25% negociat prin contractul colectiv de muncă pentru perioada de consemn. Într-o a doua opinie s-a stabilit că perioada de timp în care reclamantul a stat în consemn (remunerată cu un spor la salariul brut de bază), fără a lucra efectiv în instalațiile electrice, nu constituie timp de lucru în sensul art. 2 pct. 1 din Directiva 2003/88/CE,Codului muncii și contractului colectiv de muncă. Curtea a reținut că nu există inadvertențe între timpul de lucru definit de Directiva 2003/88/CE și timpul de muncă definit de Codul muncii și contractul colectiv de muncă, iar dispozițiile contractului colectiv de muncă, ce reglementează durata programului normal de lucru și munca suplimentară, salarizarea și modul de organizare a activității de exploatare permanentă a stațiilor electrice, sunt compatibile cu dispozițiile Codului muncii și ale Directivei 2003/88/CE. În ilustrarea acestor opinii au fost comunicate trei hotărâri judecătorești, ale Tribunalului Mehedinți –- Secția conflicte de muncă și asigurări sociale și Tribunalului Dolj - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale. ... 44. Jurisprudența celorlalte instanțe din țară La nivelul instanțelor naționale s-au conturat două orientări, exprimate prin opiniile teoretice transmise de judecători sau/și prin hotărâri judecătorești pronunțate în această materie. Opinia majoritară este în sensul că sporul pentru muncă suplimentară se acordă conform contractului colectiv de muncă sau contractului individual de muncă. Dispozițiile art. 123 raportat la art. 120 și art. 112 din Codul muncii se interpretează în sensul că sporul se acordă pentru munca efectiv prestată, iar dacă salariatul s-a aflat la dispoziția angajatorului, dar nu a prestat efectiv activități specifice muncii sale, se acordă conform contractului colectiv de muncă sau individual de muncă. În interpretarea dispozițiilor art. 126 lit. b) din Codul muncii, sporul pentru muncă prestată în timpul nopții se acordă conform contractului colectiv de muncă sau contractului individual de muncă. Dispozițiile se interpretează în sensul că sporul se acordă pentru munca efectiv prestată, iar dacă salariatul s-a aflat la dispoziția angajatorului, dar nu a prestat efectiv activități specifice muncii sale, se acordă conform contractului colectiv de muncă sau individual de muncă. În interpretarea dispozițiilor art. 137 alin. (3) din Codul muncii, sporul pentru repausul săptămânal, dat fiind scopul acestei reglementări, se acordă și pentru zilele de sâmbătă și duminică, când salariatul s-a aflat la dispoziția angajatorului, cu observarea contractului colectiv de muncă sau individual de muncă. În interpretarea dispozițiilor art. 142 alin. (2) din Codul muncii, sporul pentru muncă prestată în zilele de sărbătoare legală se acordă conform contractului colectiv de muncă sau individual de muncă. Dispozițiile se interpretează în sensul că se acordă pentru munca efectiv prestată, iar dacă salariatul s-a aflat la dispoziția angajatorului, dar nu a prestat efectiv activități specifice muncii sale, sporul se acordă conform contractului colectiv de muncă sau individual de muncă. În acest sens s-au pronunțat Curtea de Apel Brașov, Tribunalul București, Tribunalul Giurgiu, Tribunalul Ialomița, Curtea de Apel Constanța, Curtea de Apel Oradea, Curtea de Apel Pitești, Curtea de Apel Ploiești. S-au depus, exemplificativ, hotărâri judecătorești în acest sens. Într-o a doua opinie, minoritară s-a apreciat că sporurile pentru munca suplimentară, pentru munca prestată în timpul nopții, pentru neacordarea repausului în zilele de sâmbătă și duminică, precum și pentru munca prestată în zilele de sărbătoare legală se acordă și pentru zilele în care salariatul s-a aflat la dispoziția angajatorului, la domiciliu sau în locuri special amenajate. Această opinie are în vedere Directiva 2003/88/CE, prin care s-a arătat că Directiva 93/104/CE definește timpul de lucru ca fiind orice perioadă în care lucrătorul se află la locul de muncă, la dispoziția angajatorului și își exercită activitatea sau funcțiile, în conformitate cu legislațiile și/sau practicile naționale și că această noțiune trebuie înțeleasă în opoziție cu cea de repaus, ele excluzându-se reciproc. Legiuitorul a aplicat un regim juridic asemănător în situația reducerii și/sau întreruperii temporare a activității (art. 53 din Codul muncii), când salariații se află în continuare la dispoziția angajatorului fără a presta efectiv munca, dar beneficiind de o indemnizație pentru această perioadă, precum și în cazul muncii prin agent de muncă temporară (art. 95 din Codul muncii). În acest sens s-au exprimat Secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale a Curții de Apel București, Tribunalul Ilfov, Tribunalul Teleorman, Curtea de Apel Iași și Curtea de Apel Timișoara. S-au depus hotărâri judecătorești de la curțile de apel Iași și Timișoara. ... 45. Celelalte curți de apel nu au identificat practică judiciară în materie și nici nu au comunicat opinii teoretice ale judecătorilor. ... 46. Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a comunicat că la nivelul Secției judiciare - Serviciul judiciar civil nu s-a verificat și nici nu se verifică, în prezent, practica judiciară în vederea promovării unui eventual recurs în interesul legii în problema de drept ce formează obiectul sesizării. ... ...