Decizia CCR nr. 56/2025Punctul 11

11. Curtea de Apel Oradea - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal apreciază că excepția de neconstituționalitate este întemeiată, având în vedere, în esență, cele reținute în Decizia Curții Constituționale nr. 121 din 10 martie 2020, pronunțată într-un domeniu conex, respectiv concursul de admitere în magistratură, concluzii aplicabile pentru identitate de rațiune și în cazul concursului de admitere la Institutul Național al Magistraturii. Astfel, faptul că legea organică privind statutul judecătorilor și procurorilor - Legea nr. 303/2004 - nu prevede aspecte esențiale privind concursul pentru admiterea la Institutul Național al Magistraturii, cum sunt etapele și probele de concurs, modalitatea de stabilire a rezultatelor și posibilitatea de contestare a fiecărei probe, contravine dispozițiilor art. 73 alin. (3) lit. l) din Constituție, potrivit cărora organizarea și funcționarea Consiliului Superior al Magistraturii și organizarea instanțelor judecătorești se reglementează prin lege organică. Astfel, aspectele esențiale ale admiterii la Institutul Național al Magistraturii trebuie să fie prevăzute în Legea nr. 303/2004, iar regulamentul aprobat prin hotărâre a Consiliului Superior al Magistraturii și publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, trebuie doar să detalieze procedura privind organizarea și desfășurarea concursului pentru admiterea în magistratură. De asemenea, posibilitatea Consiliului Superior al Magistraturii de a adopta, prin Regulamentul privind organizarea și desfășurarea concursului de admitere la Institutul Național al Magistraturii, aspecte esențiale care țin de ocuparea posturilor de judecător sau procuror determină o stare de incertitudine juridică. Or, normele privind admiterea la Institutul Național al Magistraturii trebuie să respecte anumite cerințe de stabilitate și previzibilitate. Astfel, delegarea atribuției de a stabili aceste norme Consiliului Superior al Magistraturii, prin emiterea unor acte cu caracter administrativ ce au caracter infralegal, determină o stare de incertitudine juridică, acest gen de acte având, de obicei, un grad sporit de schimbări succesive în timp, ceea ce contravine art. 1 alin. (5) din Constituție, în componenta sa referitoare la previzibilitatea legii. ...