Decizia CCR nr. 44/2025Punctul 9

9. Instanța menționează că, deși art. 123 alin. (5) din Constituție prevede suspendarea de drept a actului administrativ ce constituie obiect al acțiunii de tutelă, dispoziție ce a fost preluată și în art. 3 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, prin art. 12 alin. (2) din Legea nr. 50/1991 este permisă o derogare de la Constituție, în sensul că, pe de o parte, în funcție de opțiunea prefectului, actul administrativ contestat ar putea să nu fie suspendat, ca urmare a faptului că acesta alege să nu solicite suspendarea, iar, pe de altă parte, că, deși prefectul ar solicita suspendarea, aceasta ar putea fi respinsă de instanță, care ar putea să nu găsească întemeiate motivele invocate în susținerea cererii de suspendare. Instanța are în vedere că acțiunea prefectului este una în contencios obiectiv, și nu subiectiv, astfel că acesta nu ar putea fi supus obligației de a dovedi îndeplinirea cumulativă a condițiilor pentru suspendarea actului administrativ prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004 și, în concret, a celei privind prevenirea unei pagube iminente, astfel că din această perspectivă, dacă analizarea cererii sale s-ar face în condițiile dreptului comun, instanța ar putea respinge cererea de suspendare a actului contestat, o asemenea soluție intrând în conflict cu norma constituțională care prevede suspendarea de drept în acest caz. ...