Decizia CCR nr. 46/2025Punctul 40

40. În jurisprudența sa, Curtea Constituțională a reținut în repetate rânduri că principiul legalității, în componenta sa privind calitatea legii, impune legiuitorului ca, la reglementarea oricărui act normativ, să respecte anumite condiții interdependente care, cumulativ, trebuie să asigure un standard minim de calitate a legii. Pentru a fi compatibilă cu principiul preeminenței dreptului, legislația trebuie să respecte anumite exigențe de calitate, și anume: claritate (respectiv caracterul neechivoc al obiectului reglementării, exactitatea soluției legislative alese, exprimate într-un limbaj concis, sobru, clar și precis), previzibilitate (care privește scopul și consecințele nerespectării normelor prescrise) și accesibilitate (reglementarea să fie adusă la cunoștința publicului). Un text normativ trebuie, prin urmare, să fie redactat suficient de clar și precis pentru a permite destinatarilor săi să își adapteze conduita în funcție de acesta, astfel încât, apelând la nevoie la o minimă consiliere de specialitate în materie, să fie capabili să prevadă, într-o măsură rezonabilă față de circumstanțele speței, consecințele care ar putea rezulta dintr-o anumită faptă și să își corecteze conduita (a se vedea, exemplificativ, Decizia nr. 12 din 14 ianuarie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 198 din 11 martie 2020, paragraful 43, Decizia nr. 363 din 7 mai 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 495 din 6 iulie 2015, paragrafele 16-20, Decizia nr. 489 din 30 iunie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 661 din 29 august 2016, paragrafele 59-63, Decizia nr. 1 din 11 ianuarie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 53 din 23 ianuarie 2012, și Decizia nr. 26 din 18 ianuarie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 116 din 15 februarie 2012). ...