Decizia ÎCCJ nr. 90/2017 (HP)Punctul IV

IV. Punctul de vedere al părților cu privire la dezlegarea chestiunii de drept 21. Apelantul-reclamant a apreciat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 519 din Codul de procedură civilă pentru a solicita Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțarea unei hotărâri prealabile prin care să statueze asupra acestei chestiuni de drept de a cărei lămurire depinde soluționarea în fond a cauzei și care a primit o rezolvare diferită din partea diferitelor complete de judecată ale Curții de Apel Craiova, dar și ale Curții de Apel București. ... 22. Opinia pe care o consideră corectă este cea prin care s-a apreciat, în virtutea Directivei 2003/88/CE interpretată obligatoriu de Curtea de Justiție a Uniunii Europene prin hotărârile pronunțate în cauzele Nicușor Grigore (C-258/10), Gunter Fuss (C-429/09), SIMAP (C-303/98), Jaeger (C-151/02), Jan Vorel (C-437/05), că perioada de consemn la locul de muncă reprezintă timp de muncă în sensul art. 111 din Codul muncii, implicit ore suplimentare când se depășește durata normală a muncii de 40 de ore pe săptămână, în sensul art. 120 din Codul muncii, indiferent de timpul efectiv lucrat, iar angajatorul datorează sporurile prevăzute în contractul colectiv de muncă pentru munca suplimentară, pentru munca de noapte, pentru munca efectuată în zilele de repaus săptămânal și sporul pentru munca efectuată în zilele de sărbători legale atunci când turele de 24 de ore, când includ și perioada de consemn, erau prestate inclusiv noaptea, sâmbăta, duminica sau la sărbători legale. ... 23. Intimata-pârâtă a apreciat că nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile de admisibilitate impuse de dispozițiile art. 519 din Codul de procedură civilă în vederea sesizării Înaltei Curți de Casație și Justiție și pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept de care depinde soluționarea prezentei cauze. ... 24. După comunicarea raportului, potrivit dispozițiilor art. 520 alin. (10) din Codul de procedură civilă, au fost formulate următoarele puncte de vedere de către părți: ... 25. Apelantul-reclamant a susținut că „timpul de lucru suplimentar“ (munca suplimentară) nu constituie o noțiune distinctă de „timpul de lucru“, având un conținut juridic identic, ambele noțiuni referindu-se atât la serviciul activ, cât și la serviciul inactiv. Singurul criteriu de distincție îl reprezintă depășirea duratei normale a timpului de muncă prevăzut de art. 112 din Codul muncii. Diferitele forme sub care se prezintă timpul de muncă se includ identic atât în timpul de muncă cu durată normală, cât și în timpul de muncă peste durata normală (munca suplimentară). ... 26. Apelantul-reclamant a apreciat că opinia judecătorilor-raportori în dezlegarea chestiunii de drept este greșită, atât prin aceea că perioada de consemn, deși este corect calificată timp de muncă, atunci când depășește durata normală a muncii nu este considerată muncă suplimentară, dar și sub aspectul posibilității remunerării timpului de muncă sub minimele prevăzute imperativ de dreptul național, neobservându-se că, în materia remunerării, normele interne chiar remunerează diferit timpul de muncă, așa cum permite Directiva 2003/88/CE, și au un caracter mai favorabil salariaților prin instituirea unor sporuri minimale cu caracter imperativ, ceea ce tot directiva permite prin art. 15, astfel că dreptul intern este pe deplin aplicabil sub aspectul remunerării ca drept mai favorabil salariaților, neputându-se invoca directiva sau jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene pentru a înlătura aceste norme mai favorabile. ... 27. Intimata-pârâtă a învederat că, prin contractul colectiv de muncă, ce reprezintă legea părților, s-a negociat și s-a aprobat că reprezintă ore suplimentare doar timpul efectiv lucrat din perioada de consemn, astfel că nu reprezintă ore suplimentare timpul total de consemn, întrucât nu este îndeplinită și condiția a doua din definiția timpului de muncă, deoarece nu se prestează efectiv activitate, deci nu se îndeplinesc sarcinile de serviciu pe întreaga perioadă de consemn. ... 28. Opinia intimatei-pârâte este că regimul de remunerare a orelor de consemn trebuie să țină cont de convenția părților la care se referă Directiva 2003/88/CE. În cauză, modul de lucru și remunerarea perioadei de consemn au fost stabilite prin contractul colectiv de muncă negociat de părți. ... ...